Deci, alora!

Va rog frumos sa ma scuzați. De o saptamana nu-mi revin. N-am mai reușit sa vad nici o reclama. Dar ce spun eu de reclame, cand nici macar la știri n-am mai reușit sa ma adun. Sunt pur și simplu ravașit. Devastat.

Am crezut în ei. În felul lor de-a fi. I-am idolatrizat. M-am visat fondatorul fan clubului lor. Am sperat ca într-o zi voi învața de la ei cum trebuie sa vorbesc.

Și cand colo, ce sa vezi…Nu știu ce s-a întamplat. M-am uitat într-o noapte pe un post de televiziune renumit pentru emisiunile sale cu aroma de bauturi racoritoare ieftine. Ce-am vazut mi-e și greu sa descriu în cuvinte.

Idolii mei, parinții marketingului modern, Sergio Baracco și Paula Saioc cu ale lor diamante naturale, smaralde naturale, rubine naturale, toate fabricate la mana s-au schimbat de nu-i mai recunoști.

Deci, oameni buni, deci credeți-ma, deci mi-e dor sa vad decorul ala de bucatarie de bungalou, mi-e dor s-aud deci ca Italia este capitala modei, mi-e dor sa-l vad pe Sergio calare pe operator urland la mine sa sun acum, pardon, sa telefonate subito, ca sa-mi dea toate inelele alea cadoo.

Nimic din toate astea însa nu se mai întampla. Paula și-a încrețit parul. Deci, „deci”-ul a disparut din vocabular. Au început sa vorbeasca pe rand. S-a schimbat decorul. Nu mai emit din bucatarie, acum emit dintr-un fel de atelier. Sergio e parca legat de scaun. Nu mai vrea sa-mi ofere inele ca pe un investimento.

Iar prețul, unde e prețul de „tre milioni patu sute de nende” de mii de lei Sergio??!! Unde-i limba romana pe care numai tu o învațai atat de repede??!!

Attenzione! Alora! Deci, Paula, te rog sa-ți îndrepți la loc parul. Te rog sa-mi spui din nou ce e la mare moda, ca bijuteriile trebuie cumparate ca un investiment, ca deci safirele sunt pietre prețioase și mai ales ca Sergio a trecut doar printr-o perioada grea și ca-și revine.

Va rog nu ma dezamagiți exact acum cand am reușit în sfarșit și eu sa strang „tre milioni padin padon, come”?

Andi Moisescu