Cui îi e frica de dentist?

Cate frici (fobii) poate duce un om într-o viața? Ma iau pe mine spre exemplu. Frica de înalțime – am învins-o, cand am învațat sa schiez. Frica de apa? O sa învaț sa înot! Frica de dentist? Profesie ingrata… Cum o fi ca oamenii sa se uite în ochii tai cu groaza? Dentistul meu zice ca și lui i-e frica de dentist. În cazul asta, am toata drepturile sa tremur!

Cand, saptamana trecuta, maseaua mea s-a umflat pentru a doua oara într-o luna, mi-a fost clar: toata viața o sa-mi fie frica de dentist. Trauma își are, probabil, radacinile adânci înfipte în copilarie.

Am purtat aparate dentare pentru aproape toți dinții care se vad cand îmi afișez zâmbetul. Invariabil, le-am pierdut pe toate. Atunci, mi-era teama de ce-or sa zica ai mei. Ca niciodata nu ești atenta!!! Parca n-ai ști ca aparatul asta, ultimul, e model nou și ți-a zis doamna doctor sa ai mare grija! Ani de zile am fost sclava aparatelor dentare. Doar în tabere nu le purtam, ca sa nu rada copiii de mine.

Dinții mei s-au îndreptat, iar eu m-am ales, în schimb, cu o frica aproape paralizanta de dentist. Cand ma doare maseaua, iau zile-n șir analgezice. Nu ma duc la dentist, decat atunci cand fac abces. Culmea, la aceeași masea.

La ultima vizita la stomatolog, a venit sentița. Crunta și definitiva: EXTRACTIE! M-am îngrozit, am tremurat, mai sa leșin (n-am facut-o din jena) la gândul unei astfel de intervenții complicate. Acum nu mai simt nimic. M-am resemnat. O sa scot maseaua. Dar pot sa jur ca, pe la cabinetul stomatologic, nu mai calc decat la urmatorul abces!

Declar deschis CCTD – Clubul Celor care se Tem de Dentist.

P.S. La ora la care voi citiți aceste rânduri, eu ma voi fi desparțit deja de maseaua mea!