Lecții de viața

De ce sa ma enervez. Mi-aduc aminte și cand am jucat cu Olanda aici. Era tot într-o sambata. Eu țin sincer la ziua asta. E singura cu adevarat libera din saptamana. Așa ca am grija de ea.

Îi vad parca și acum, pe toate canalele de televiziune. Îi omoram, strivim portocala, îi nenorocim, pe ei baieți, tricolorii vor fi la înalțime.

Normal, mi-am luat bilete la film și, împreuna cu nevasta, am petrecut doua ore de care mi-aduc aminte și azi cu placere. Puțina lume în sala și în plus civilizata. N-a sunat nici un mobil cu ultima manea, n-a vorbit nimeni tare.

La ieșire, de cum am dat cu ochii de cei de afara, am simțit cine a caștigat. Unii au zis atunci Olanda, eu continuu sa cred ca eu.

A suferit Romania, cum nu, caci vorba unui suporter, „ne-a durut, Lobonț, ca am luat gol imediat dupa imn”. A trecut ceva timp și Olanda s-a vazut din nou pusa fața-n fața cu naționala de fotbal a Romaniei.

Ce mai zumzet, ce mai freamat. A revenit și Mutu, deci punct și de la capat. Iar îi omoram, iar strivim portocala, iar îi nenorocim, din nou pe ei baieți, evident tricolorii vor fi la înalțime.

Trist e ca unii au luat-o în serios. Din fericire nu olandezii. Ei și-au vazut de treaba.

La fel și eu. Mi-am luat din nou nevasta și-așa frumos am petrecut doua ore la un concert Proconsul, cum nu va puteți închipui.

La ieșire m-am uitat atent la un bodyguard și am înțeles. Iar au caștigat olandezii.

De data asta eu n-am mai caștigat. Decat o zi mai tarziu, cand am vazut în sfarșit reclama pe care sponsorul naționalei, Bergenbier, a pregatit-o special în caz de înfrangere.

M-am uitat cu atenție la suporterul care-și pune tricoul în cap și nu mai are puterea sa spuna nimic.

Pentru spotul cu pricina, credeți-ma, chiar a meritat sa pierdem. Prietenii știu de ce.

Andi Moisescu