Marketingul care dauneaza grav sanatații

Într-un clasament european, Romania se afla pe locul al doilea în ceea ce privește numarul fumatorilor inveterați; de fapt, statisticile spun ca suntem pe unul dintre primele locuri din lume.

Iar asta, pentru producatorii de țigari și pentru agențiile de publicitate, înseamna – sau, mai exact, a însemnat – un singur lucru: bani. Foarte mulți bani.

Romanii au descoperit cu adevarat viciul fumatului abia dupa 1989. Cei care au apucat sa fumeze înainte de Revoluție au povești nenumarate despre micul trafic cu țigari straine, aduse pe diferite cai de „afara” și devenite obiecte de schimb în natura – pentru doctori, polițiști, profesori, vanzatoarele de la Alimentara sau chiar pentru librarii care vindeau carți „pe sub mana”.

La începutul anilor ’90 s-au putut cumpara legal, pentru prima oara dupa decenii întregi, țigarile straine. Epoca pachetului de Golf, de Cișmigiu sau de BT apusese definitiv. Producatorii straini au intrat atunci pe o piața practic fara nici un fel de reglementari în ceea ce privește publicitatea (de altfel, era și perioada eroi-comica a advertisingului autohton, cand reclamele se filmau în doar cateva ore, intrand în emisie a doua zi).

Prin urmare, Televiziunea Romana, lipsita de concurența, a devenit ținta preferata a advertiserilor; probabil va mai amintiți de succesul spoturilor la țigarile Kent difuzate la reluarea serialului „Dallas”. A durat ani de zile pana cand au aparut, în cele din urma, și reglementari referitoare la audiovizual și printre primele victime s-a numarat publicitatea la tutun.

Am întarziat mult în aceasta privința, și înca suntem, comparativ cu celelalte țari europene, unul dintre statele cu o legislație relativ permisiva în domeniu; la noi, reclamele la țigari pot fi înca vazute pe panourile stradale, în ziare sau în revistele glossy. Ceea ce în alte țari nu e cazul. Iata o lista:

*Statele Unite ale Americii – în 1971, dupa o batalie destul de dura cu administrația Nixon, companiile producatoare de țigari au acceptat eliminarea completa a reclamelor tv la tutun *Norvegia – publicitatea la tutun este interzisa în orice forma din 1975, la fel și sponsorizarile din partea companiilor producatoare de țigari

*Finlanda – din 1977, publicitatea la tutun este interzisa în orice forma, ca și sponsorizarile; nu se fumeaza în cladirile publice

*Canada – exista o interdicție similara, care dateaza din 1989; în plus, canadienii au aplicat masuri fiscale descurajatoare (ca și Romania, în ultimii ani), prin ridicarea accizelor *Noua Zeelanda – aceeași situație ca și în Canada, dar legislația a intrat în vigoare în 1990 *Franța – din 1991, este interzisa orice fel de publicitate pentru țigari, ca de altfel și sponsorizarile; în anumite locuri publice este interzis fumatul

În ceea ce privește publicitatea tv la tutun, cel puțin în statele Uniunii Europene, situația e clara: este interzisa peste tot. La radio poți auzi astfel de reclame numai în Spania și Marea Britanie, dar ele sunt însoțite de un text de avertizare asupra potențialului nociv al fumatului.

De asemenea, în salile de cinema din Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Suedia nu se pot proiecta la începutul filmului reclame la țigari, dar în Austria, Germania, Spania și Marea Britanie este posibil, cu condiția includerii unui avertisment legat de riscurile fumatului.

Posterele stradale sunt interzise în Danemarca, Finlanda, Franța, Portugalia și Suedia. Cu condiția includerii unui avertisment scris (impus de directiva europeana, același care apare și pe panourile care pot fi vazute în Romania), posterele sunt permise în Austria, Belgia, Germania, Grecia, Luxemburg, Olanda și Marea Britanie.

În presa, reclamele la tutun sunt interzise în Finlanda, Franța, Portugalia și Suedia. Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Spania și Marea Britanie permit apariția reclamelor la țigari în publicațiile periodice doar alaturi de un text de avertisment.

Prin urmare, asistam la dispariția treptata a publicitații pentru acest gen de produse; deocamdata, cu toate restricțiile impuse de-a lungul și de-a latul Europei, exista o ultima reduta: sponsorizarea competițiilor sportive de nivel mondial – mai precis, circuitul de Formula 1, în care exista echipe precum British American Racing (finanțata de British American Tobacco), fara sa mai amintim aici de legendara echipa Marlboro-McLaren-Honda și de campionul Ayrton Senna. Dar pe 1 octombrie 2006 și aceste sponsorizari vor fi interzise în Uniunea Europeana, cu toata forța financiara a producatorilor de tutun (doar pentru cursa de la Silverstone, din Marea Britanie, bugetul total al sponsorizarilor unor companii ca Philip Morris sau British American Tobacco se ridica la aproximativ 125 de milioane de dolari).

Industria tutunului e una uriașa; în lume se fumeaza în jur de 15 miliarde de țigari pe zi (și se produc 5.500 de miliarde pe an), iar Organizația Mondiala a Sanatații estimeaza ca în prezent exista cam 1,3 miliarde de fumatori, echivaland cu o treime din întreaga populație în varsta de peste 15 ani.

Citește mai multe despre marketingul care dauneaza sanatații numai în