Ca-n Cannes

În ciuda jocului de cuvinte, aici nu se va vorbi despre petreceri, covoare roșii, staruri sau întâlniri mai ciudate sau nu decât paradisul, ci despre filmele (care le-am vazut”, selectate dupa importanța și așezate cronologic. C’est parti…

„Last Days” este un Gus Van Sant în aceeași liga cu experiment(al)ele „Gerry” și „Elephant” și automat departe de poezia post punk din „My Own Private Idaho”, unde Michael Pitt se plimba și mormaie ca mine înainte de cafea iar Asia Argento ne arata fundul. Ceea ce, metaforic, face și regizorul…

„A History of Violence” este o drama casnica rurala deghizata în western satiric, unde David Cronenberg se crede Anthony Mann iar Viggo Mortensen se crede Stallone. Finalul biblic și precizia caracteristica regizorului transforma însa întreaga întreprindere într-un eveniment…

„L’Enfant”, ulterior premiat cu Palme d’Or, este un poem social în dulcele stil clasic al fraților Dardenne – fara muzica, fara fasoane, aparent improvizat – dar cu mai multa emoție și mai puține falsitați. Apropos, titlul se poate aplica oricaruia din cele trei personaje principale…

„Match Point” este un anti-Woody Allen care ar trebui teoretic sa rupa gura tuturor celor care l-au considerat terminat pe new-yorkez. Ceea ce se va și întâmpla…

„Don’t Come Knocking” este un Wim Wenders ca pe vremuri, scris (ca și Paris, Texas) împreuna cu Sam Shepard și filmat ca o pictura de Edward Hopper, unde cel mai american teuton (re)dovedește ca-i unic. Adevaratul Palme d’Or…

„Sin City” este un BD alb-negru în culori transpus exuberant pe ecran de un Robert Rodriguez mai tânar ca niciodata și unde Mickey Rourke se întoarce cu fruntea sus, definitiv. Vorba unui clasic, (a movie to end all movies”…

„The Three Burials of Melquiades Estrada”, ulterior premiat pentru scenariul lui Guillermo (21 grams” Arriaga și pentru prestația incomparabilului Tommy Lee Jones, este un western jumatate Lone Star, jumatate Alfredo Garcia, ocazie cu care sus-pomenitul Jones debuteaza cu dreptul în regie (chit ca a mai facut un telefilm acum ceva vreme, chestia care l-a costat Camera d’Or). Îl mai așteptam…


Andrei Cretulescu