Exprimare libera

Prima oara am facut-o lata din prea multa ura pentru tovarașa… Era batrana și spunea în gura mare, fara sa-i ceara nimeni, ca-l iubește pe Tovarașu’. Plus de asta, avea o slabiciune bizara pentru doua colege, fete de șefa de alimentara. Știi ce însemna asta, nu? Acces direct la ulei, unt, salam de Sibiu, altfel marfa de contrabanda, ca la tejghea nu se dadeau decat caramele tari și oțet de mere.

Ce banuiam eu pe atunci mi s-a dovedit, dupa pande îndelungate… Ca fetele lasau cu discreție plasa cu bunaciuni – plasa mare, frumoasa, de rafie! – langa catedra, ca sa o ia a doua zi goala, din mana tovarașei. Cred ca atunci s-a nascut ziaristul din mine, daca îmi permiți sa ma hazardez la așa hal de afirmație!!! Îmi ardea buza sa îi spun vreo doua.

I-am dat-o abia într-a IV-a, la ora de Științele naturii. Ne-a luat prin învaluire și ne-a întrebat daca noi, aia mici, crescuți pe ritmuri de „Ceaa-ușee-scuuu, Roo-maa-niiiii-a”, întreruperi de curent și încalzire la reșou, credem în Dumnezeu. Au fost vreo doi-trei care s-au parat între ei ca se duc duminicile la biserica, dar în rest, copii bine educați, am negat toți.

„Sa nu credeți în Dumnezeu, copii, ca nu exista!, a început ea. Ca noi ne tragem din maimuța! Și maimuța era exact ca noi, avea maini și picioare, și ochi, și nas”.

Și cu privirea pe mainile, picioarele, ochii și nasul, dar mai ales ochelarii maaaari ai tovarașei am întrebat-o verde daca „maimuța avea și ochelari?”. M-a dat afara din clasa, în spume, nu înainte sa-mi spuna ca vrea sa aiba o discuție cu mama, profesoara în aceeași școala…

Mai apoi, am comis-o în facultate, din simț de dreptate. Eram studenta la drept și publicam la un cotidian local. M-am apucat sa scriu despre frauda de la examenul de admitere pentru Facultatea de Știinte Economice. Aveam documente doveditoare, sa ma-ngrop în ele, așa ca n-am avut emoții cand am primit citația: „Universitatea X cheama în judecata pe parata…”. Alt aspect începuse sa mi se para îngrijorator. Ca eu eram studenta Universitații cu care urma sa ma judec, iar tata preda acolo de cand se înființase ea, în Oradea…

E, acuma, ce vreau eu sa spun cu asta și alte experiențe similare? Vreau sa spun ca nu e simplu deloc sa fii fata de profesori. Na, doar nu credeai ca vreau sa dezbat problema libertații de exprimare în Romania. Hai maaa, ce naiba!

Olivia Steer