Sa vii in Romania? Nici o problema. Ajungi acolo, in aeroport (fost Otopeni, actual Henri Coanda), iar primul lucru care te izbeste este caldura; te sufoci, usile si geamurile sunt larg deschise, desi aeroportul este dotat cu aer conditionat…
Dar trec peste faptul ca unii vor spuneÂ… „da’ ce, ma, ai uitat de unde ai plecat?”
Din sfaturile culese de la alti romani, l-am retinut pe ala cuÂ… „sa bagi 10$ in pasaport ca daca nu, iti controleaza bagajele”.
Ma conformez, bineinteles ca nici nu vad cand vamesul subtilizeaza banii din pasaport, iar apoi imi arunca flegmatic un Â…”vezi, ma, daca ti le controlam, nu-ti mai incapeau inapoi”?!?
Nu mai zic ca la „dimensiunea” lui, Otopeni-ul are intrare separata pentru vip-uri, ceea ce prin alte tari nu am vazut, dar ma rog…… romanii isi respecta vip-urile.
Ajuns la Sinaia, la o cabana, pe munte, sotia unui prieten se duce la toaleta, revine si spune ca nu este hartie si ca acolo este un anunt in care scrie sa ceri la barman.
Asta si face, la care ala, cu o mutra de parca i-ar face un favor, se uita la ea asa si masoara din ochi vreo 20 de centimetri si o intreabaÂ… „iti ajunge atat”???
La plecare, gara din Sinaia arata dezolant, grotesc, iar daca ai si niste genti mai „de firma” deja te simti amenintat, toti boschetarii se uita la tine si ti-e frica sa atingi ceva pe acolo, mai ales ca peste tot este slinos, mizerie, miroase a urina.
Prin magazine vezi anuntul cu „marfa care nu se schimba si nu se primeste inapoi” sau la incaltaminte am vazut afisatÂ… „nu atingeti”! Pai cum naiba iti poti cumpara pantofi fara sa nu-i probezi?
In drum spre casa stateam si ma gandeam ca nu America este tara tuturor posibilitatilor, ci Romania!
Acolo ti se poate fura camera video, acolo te golesc de bani taximetristii, daca te „miros” ca nu esti de-al locului.
Romanii nu stiu sa exploateze la maxim frumusetile pe care le au, nu stiu sa faca bani…
Si tot eu ma intreb daca mai e cineva cu bun simt in tara aia, si daca merita sa mai vin sa-mi las banii acolo si sa fiu tratat ca un idiot (pe banii mei)Â… sau sa ma duc undeva aici in SUA si sa stau 2 saptamani sa cheltui jumate din banii pe care i-am cheltuit in Romania, dar sa fiu tratat ca un „rege”?
Concluzie: Am venit cu un gust amar inapoiÂ… „acasa”!
Costel Stoian, SUA