Mihai Constantin: Cele mai mari placeri omenești

Am încercat sa vad deunazi ecranizarea americana a capodoperei lui Lev Tolstoi, „Razboi și Pace”. „War and Peace”, un ambițios travaliu cinematografic al regizorului King Vidor spre sfarșitul carierei lui, în 1956.

M-am oprit pe la jumatate plictisit de cata engleza „vorbea” aristocrația rusa la început de secol 19 și de saracia efectelor speciale pe care le avea la dispoziție în anii ’50 Cinecitta-ul italian, unde s-a turnat filmul (panorama Moscovei din carton, scene de calarie în care actorii erau zgalțaiți pe niște calușei mecanici în timp ce imaginile „curgeau” pe un ecran în spatele lor, reconstituiri de batalii filmate parca în curte la bunica la îara cu niște figuranți apatici etc.). Sunt sigur ca ecranizarea sovietica din 1968, „Voyna i mir”, este mult mai buna.

În carte, pe care m-am caznit sa o citesc în urma cu vreo zece ani, m-a surprins situația ironica în care rușii din înalta societate vorbeau franceza în timp ce erau angajați în razboi cu imperiul lui Napoleon Bonaparte și noțiunile de onoare, datorie și, de ce nu, galanterie, dupa care își traiau viața. Audrey Hepburn, în rolul Natașei Rostova, salveaza, cu naturalețea ei, ce se poate din film, mai ales ca îi vine manușa sa (re)traiasca pe ecran o poveste de dragoste cu soțul ei de atunci Mel Ferrer, în rolul prințului Andrei Bolkonsky.

Dar unde voiam sa ajung de fapt? Natașa enumera la un moment dat lista cu „cele mai mari placeri omenești, dupa importanta”. I-auzi: „spectacolul de opera, prietenia eterna, vara, dansul mazurka, primavara la țara și revenirea soldaților acasa”. O completeaza apoi, elegant și pios, Pierre Bezukhov (interpretat de Henry Fonda): „a fi în stare sa crezi în Dumnezeu, a darui fericire, a iubi”.

Oau!, mi-am zis, daca asta e lista placerilor întocmita de o domnița din mica aristocrație rusa de acum 200 de ani și de un gentilom recunoscut oficial de tatal sau abia pe patul de moarte (citiți cartea sau macar un digest american, ca merita!), cum ar arata lista asta azi?

Am scris așadar lista mea și o împartașesc cu tine: sa caștig bani și sa-i cheltuiesc, sa fiu apreciat pentru munca mea, sa fac dragoste cu o femeie frumoasa, sa calatoresc, sa conduc mașina, sa mananc, sa fac sport (lista e evident mult mai lunga dar m-am oprit la primele șapte). E un pic trist ca în afara de mancat (îndeletnicire care însa nu e întotdeauna demna de lista celor mai mari placeri omenești) nu am parte de toate celelalte în fiecare zi.

Mi-am zis ca e un exercițiu bun sa-ți dai seama ce lucruri îți fac placere cu adevarat și cat de des ne regasim în situațiile care ne gadila simțurile și spiritul. Și daca am ajuns la liste, tot cu ajutorul unui film („Seven” al lui David Fincher) am regasit o alta: cele șapte pacate capitale recunoscute de Biserica catolica dupa clasificarea Sfintului Toma D’Aquino: mandria, avariția, desfranarea, mania, lacomia, invidia și lenea. Am acum doua liste. Ma bucur de prima și o citesc din cand în cand pe a doua. Și mai știu ca într-un singur loc stau alaturi angoasele și cele mai mari placeri ale noastre: pe lista slabiciunilor. Îți doresc o zi placuta!