Cristian Tabara: Confuzia confuziilor: iubire-pasiune

Ceea ce ma surprinde în lumea de azi este frecvența confuziilor capitale și de aceea deseori fatale. Oamenii confunda noțiuni fundamentale, fac greșeli profunde, sufera adanc și apoi se înstraineaza. De ei înșiși, de propria natura, de ceilalți, de calea fireasca. Se naște, astfel, o lume stramba, în care confuzia seamana obscuritatea și neînțelegerea și în care fiecare ajunge sa fie altceva decat ceea ce este.

Nu mai exista punte de la om la om fiindca fiecare-și vorbește propria limba, plina de cuvinte cu sensuri schimbate de multiplele confuzii. Suna apocaliptic, deși nu intenționam asta, dar aparența spoita a lumii noastre ascunde multe ciudațenii care trec drept normalitate, modernitate, emancipare sau altele asemenea.

Ma uit și ma gandesc la confuzia confuziilor: iubire-pasiune. Este, cred eu, specifica mai ales femeilor, pentru ca barbații oricum nu iubesc așa cum așteapta femeile sa o faca. Femeia se avanta într-o traire fierbinte, convulsiva, oarba și dedicata, deseori posesiva și sufocanta pentru barbat, considerand ca amalgamul acesta de sentimente navalnice este tocmai dovada faptului ca ea atunci iubește.

Dupa o vreme, însa, ea vede ca flacara scade sau chiar se stinge și ajunge la concluzia atat de raspandita ca, în timp, iubirea dispare și ramane, în cel mai fericit caz, respectul. Întrebați-ma și va raspund: nimic mai fals! Iubirea adevarata nu scade, nici nu dispare. Cea care dispare este pasiunea, confundata cu iubirea! În realitate, suma aceea de trairi navalnice, convulsive și deseori conflictuale este pasiunea ( „îl iubesc, dar i-aș scoate ochii”, zice femeia care tocmai s-a certat cu „iubitul” ).

Iubirea, spun eu, este prin excelența calma și toleranta, atenta sa ierte, nu sa pedepseasca, motiv pentru care va gasi întotdeauna argumente sa se mențina în viața, spre deosebire de pasiune, care moare odata cu atenuarea principalelor ei motivații: sexualitatea, senzualitatea, orgoliul de a avea un anumit partener, interesele colaterale. De aici începe o întreaga serie de denaturari în lanț, care tortureaza cuplurile și induce ideea ca iubirea fie dispare în timp, fie nici macar nu exista. Fiecare dintre cei doi așteapta de la partener ceva aproape imposibil, fiindca pulsiunile pasionale a doua persoane coincid foarte rar.

Vedeți și dumneavoastra, doamnelor, cat de mult și de des va certați cu prietenii, iubiții sau soții dumneavoastra și cat de corect vi se pare sa spuneți ca toți barbații sunt niște porci. Poate ca sunt uneori, dar nu pentru aceste motive. Extrapoland, societatea întreaga ajunge sa-și însușeasca o serie de confuzii care o deformeaza, facand-o ciudata și lipsita de liniște, de echilibru, de moralitate, de statornicie. Enumar doar alte cateva mari confuzii provocatoare de rau: credința-pietism, demnitate-orgoliu, feminitate-senzualitate, libertate-libertinaj, cariera-realizare personala, feminism-emancipare.

Ma opresc puțin la ultima confuzie, cea dintre feminism și emancipare. Întai, nimic rau în faptul ca femeia dorește emanciparea. Și barbatul dorește o femeie „la zi”, deșteapta, aranjata, de succes, atragatoare! Înseamna, însa, ca femeia moderna nu mai gatește, nu mai naște, nu mai spala scutece? Nu cred. Cred, însa, ca între barbatul modern și femeia moderna lucrurile se renegociaza și ca nu exista o contradicție ireparabila între manichiura și bucatarie. Femeia moderna nu este una din care s-au extirpat anumite trasaturi, ca fiind rușinoase sau demodate, precum gatitul, spalatul sau nașterea de prunci.

Feminismul greșește cand propovaduiește egalitatea între femeie și barbat. Cei doi nu sunt egali. Ei sunt complementari. Nu mai sus, nici mai jos, ci alaturi. Diferiți, dar completandu-se. Și iubindu-se, eventual. Altfel, totul e o mare confuzie. Ori, cine ar vrea ca femeia sa se confunde cu barbatul? Ați vrea, doamna, sa fiți pusa sa schimbați o roata de mașina sau un set de bujii? Oare au cumva, puțina drepatate rautacioșii care susțin ca feminismul a fost inventat doar pentru a le socializa și pe urate? Decat sa ne straduim sa raspundem la asemenea provocari false în esența, mai bine sa învațam sa evitam confuziile.