Probleme cu memoria

„Bine ai venit în familia . Ai luat o decizie importanta – ai achiziționat un implant Zoe pentru copilul tau înca nenascut. Produsul nostru va fi amplasat la naștere în creierul copilului, permițandu-i sa înregistreze tot ce i se va întampla de-a lungul vieții. De-acum, amintirile pe care le îndragim se vor pastra intacte de-a lungul timpului”. Suna frisonant?

Nu e altceva decat ideea de la care pornește cel mai nou SF lansat pe marile ecrane, „Memorie finala”. Mai mult, în cadrul acestei tehnologii futuriste, un expert în selecția și montarea amintirilor realizeaza, pentru fiecare client al „Zoe Tech”, un necrolog fara cusur, editat doar cu ajutorul amintirilor „pozitive” și prezentat nu în cadrul unei slujbe de înmormantare, ci al unei ceremonii numite „Rememorare”, în cursul careia rudele și prietenii defunctului și-l pot aminti în toata perfecțiunea sa.

Din scenariul semnat Omar Naim (care este și regizorul filmului) fac parte, desigur, și alte numeroase ramificații ale poveștii. Una dintre ele se concentreaza chiar pe expertul în necrologuri, care a învațat sa traiasca viețile și experiențele altora, înstrainandu-se de lume și crezand ca daca le curața existențele celorlalți se va purifica pe el însuși.

În momentul în care acesta descopera însa (în memoria unui client) o secvența care i-a influențat dramatic viața și despre care nu avusese niciodata vreun indiciu, începe o cautare asidua a detaliilor legate de trauma lui din copilarie.

Însa nu aceasta secundara apropiere de un policier scoate filmul din anonimat, ci goana dupa recuperarea memoriei, simptomatica deja în filmele ultimului an.

Filmul „Memorie finala” prezinta, mai ales, reversul medaliei, propus prin prisma personajului interpretat de Jim Caviezel. Șeful unor rebeli care contesta intruziunea societații în memoria oamenilor, acesta clameaza dreptul fiecarei ființe umane de a-și trai amintirile fara intermediari și de a-și pastra experiențele conform unei selecții unice și intangibile.

Afla povestea filmului doar din