Noutati editoriale la Polirom (10-16 septembrie)

Capitalism de cumetrie
Dumitru Tepeneag

Volumul include articole publicate in Cotidianul, in perioada iulie 2001-martie 2003, unele cu caracter polemic, altele fiind concepute sub forma unor asa-zise dialoguri cu alter-egoul sau, Ed Pastenague – pseudonim sub care autorul a publicat romanul Porumbelul zboara –, despre viata literara, sociala si politica din Romania.

„Articolele au greutate deplina, de la coaja pina in miez. Scrise intr-un stil incisiv si reflexiv, te determina sa distingi intre forma si adresa umorului, ironiei, parodiei, pastisei. Teatrul operatiunilor de gindire si expresie ramine o trasatura constanta a acestor «texte» publicistice scris-rostite cu verva unui extrem-modernist intors la clasicii Creanga si, mai cu seama, Caragiale. Dintr-o postura privilegiata prin merite proprii, Tepeneag e «contra» ordinii puterii de orice fel. Isi trateaza subiectele – culturale, sociale, politice, morale – cu adevarat interesant si provocator. Spune, intr-un mod singular, nu doar lucrurilor, ci si persoanelor pe nume. Fireste, date fiind atributele morale si artistice ale scriitorului, este problematica identificarea cititorului – vizat si avizat – cu personalitatea sa literara si istorica. Procuror si avocat, intr-un recurs sine die, in publicistica el intelege si practica libertatea conditionata doar de libertate. Patosul febricitant al ironiei (dar si al autoironiei) racoritoare are multa acoperire, deopotriva de scandaloasa si convingatoare, ca sa se angajeze intr-un mod polemic si chiar pamfletar, devastator si edificator, tinind strins si destins, cu umor, ideea.” (Marian Victor Buciu)

Ceata
Miguel de Unamuno

O noua traducere si, in acelasi timp, o reinterpretare a unui roman aparut cu multa vreme in urma la Editura Univers cu titlul Negura.

„Speranta vie invinge vointa divina! A crede in asa ceva e intr-adevar credinta si credinta poetica! Cine poate spera fara sovaire, plin de credinta in speranta sa, ca nu o sa moara, nu va muri!” (Miguel de Unamuno)

„Impresionanta mi se pare reusita unei naratii psihomahice cu conotatii mistice a drumului urmat in lume de omul simplu, de omul «fara insusiri» deosebite, de oricare dintre noi (Everyman), catre Dumnezeu, a transfigurarii si rascumpararii tragice a banalului cotidian in absolut, a luptei pentru supravietuirea fagaduita si sperata a trupurilor. Totul intr-o mixtura patetica de tragic si grotesc, asa cum Unamuno isi dorea sa scrie inca de la 1900.” (Sorin Marculescu)

Jurnalul Rindunicii
Amelie Nothomb

„In fiecare an, cu o regularitate de metronom si intotdeauna la sfirsitul lunii august, Amelie Nothomb publica un nou roman, care intra imediat pe lista bestsellerurilor de toamna. Iar fascinatia pentru cartile ei, care a devenit un fenomen mondial (acestea sint traduse aproape imediat in patruzeci de limbi), nu a atins niciodata cote mai alarmante decit la aparitia Jurnalului Rindunicii.” (Lire)

O carte despre insuficienta si testarea limitelor, Jurnalul Rindunicii este povestea individului sfirsit, a carui motivatie de a trai si de a simti in mod autentic este pusa sub semnul intrebarii. Un curier cu existenta anodina devine ucigas platit, sperind ca acest lucru iesit din comun ii poate resuscita simturile. Dar scenariul lui Urbain este modificat radical de una dintre victimele sale, care il subjuga printr-un soi de naturalete a raului si prin spontaneitatea actului de a ucide, cu singurul scop de a-si proteja intimitatea. Obsedat de jurnalul intim al celei pe care o va supranumi Rindunica, Urbain incearca sa nu cedeze dorintei absurde de posesie a sefilor lui, care fac toate eforturile pentru a-si insusi jurnalul pe care el este gata sa-l apere cu pretul vietii.

Doamna Bovary
Gustave Flaubert

„Flaubert se opune in acelasi timp artei zise oficiale (si care era adesea doar un comentariu usor politizant al virtutilor burgheze), ca si nihilismului galagios al «boemei», adica al celor care aspirau in secret sa patrunda in oligocratia tiparului, contestind-o totodata. Doamna Bovary este rezultatul unei hotariri ostentative: pentru a le arata tuturor acestor domni ce inseamna arta, Flaubert va renunta la subiectele si forma pe care le considera adecvate unei gindiri superioare si pe care le ilustrase in Ispitirea Sfintului Anton, in favoarea celei mai umile materii: romanul, mai mult, adulterul, mai mult, faptul divers petrecut in provincie. Acestei substante infame, pe care el insusi o detesta si o dispretuieste, ii va aplica puterea artei celei mai inalte.” (Ioan Panzaru)

„Flaubert este un povestitor neobosit si inepuizabil, un descriptiv de o minutioasa subtilitate ale carui pagini nu se aseamana cu cele ale lui Stendhal si nici cu cele ale lui Balzac. El scrie despre viata de fiecare zi asa cum se scrie istoria – cu o severa raspundere.” (Barbey dÂ’Aurevilly)

„Artistul trebuie sa fie in opera sa ca si divinitatea in creatie, invizibil si atotputernic; sa fie pretutindeni simtit, insa nicaieri vazut.” (Gustave Flaubert)