Blatter – unicul candidat pentru președintia FIFA

Ales președinte al FIFA în 1998 și unic candidat pentru un al treilea mandat la alegerile de joi, Joseph Blatter a încercat sa extinda imperiul fotbalului în toate parțile lumii, suscitând și polemici legate de scandaluri financiare sau de luarile sale de poziție, informeaza AFP.

Dupa o cariera în care a îmbinat sportul și afacerile, „Sepp” Blatter devine secretar general al FIFA în 1981 și sta în umbra lui Joao Havelange, președinte timp de un sfert de secol. (1974-1998).

Sfatuit de Michel Platini, el este ales în 1998 în fața lui Lennart Johansson, președintele FIFA, dupa o „lupta” de patru luni.

Obiectiv mondializare: în nebunia organizarii Cupei Mondiale din 2002 încredințata Coreei de Sud și Japoniei, Blatter instituie principiul rotației pe continente în competiția regina, care va merge, pentru prima oara în Africa de Sud, în 2010.

„Fotbalul vine din China, apoi a mers în Egipt, apoi a înconjurat Grecia, înainte de a merge la Roma, Franța iar în final în Anglia”, a afirmat elvețianul în 2001, care acorda o deosebita atenție Chinei și Indiei, giganți demografici, dar „pitici” din punct de vedere fotbalistic.

Prima sa alegere implica practici presupuse de corupție descrise de britanicul David Yallop în cartea sa „Cum au trucat partida”. În 2002, elvețianul trebuie sa se confrunte cu o ofensiva a mai multor membri ai Comitetului Executiv, precum și cu cea a secretarului general al FIFA, Michel Zen-Ruffinen, care îl acuza de nereguili financiare, corupție și manipulare de conturi.

Apoi falimentele succesive ale societaților ISL-ISMM, care adminstra drepturile de marketing asupra Mondialelor din 2002 și 2006, și Kirch, deținatoarea drepturilor TV asupra acestor doua evenimente, zguduie FIFA. În 2006, jurnalistul englez Andrew Jennings îl acuza direct în cartea „Cartonașul roșu!” pe Joseph Blatter de corupție în dosarul ISL-ISMM, acuzație pe care FIFA o dezminte cu fermitate, reușind chiar sa interzica, printr-o decizie a justiției, publicarea carții în Elveția.

Lennart Johansson, omologul sau la UEFA, l-a somat sa dea explicații în anii 2000-2002, acesta fiind punctul culminant al rivalitații dintre cei doi. Suedezul a amenințat ca va demisiona daca elvețianul este reales în 2002….

Johansson s-a opus și ideii organizarii Cupei Mondiale o data la doi ani, propunere aparata, iar apoi abandonata de Blatter și Platini.

În mod constant, Blatter revine la lupta împotriva violenței și a rasismului. În schimb, în privința dopajului, el ramâne ambiguu, adoptând poziții contradictorii, între negari și mea culpa, și uneori conflictuale cu Agenția Mondiala Antidoping (AMA). În mai, la prima reuniune a Consiliului fondator al AMA (al carui membru este de la finalul anului 2006) el s-a dorit a fi mai implicat, dar trebuie înca sa-și clarifice discursul pe aceasta tema.

De asemenea, exista variații și în privința chestiunilor financiare: „Nu ar trebui sa intervenim în aceste afaceri (salarii și transferuri) și sa-i lasam jucatorului cererea și oferta”, a spus el în 1999. Însa apoi FIFA va respecta, dupa lungi negocieri, noile reglementari în privința transferurilor decise de Comisia Europeana.

Blatter se va declara apoi „îngrijorat” de preluarea cluburilor de catre milionari, în special în campionatul Angliei, și sceptic în ceea ce privește listarea gruparilor la Bursa. El se opune cu forța și grupului G14, ce include cele mai puternice cluburi și care încearca sa obțina indemnizații financiare din partea federațiilor.

Joseph Blatter s-a nascut la 10 martie 1936, în Elveția și a fost ales președinte al FIFA pentru prima oara la 8 iunie 1998, în locul lui Joao Havelange. La 29 mai 2002 a fost reales în funcție, iar la Congresul FIFA de la Doha din 2003 i s-a prelungit în mod excepțional mandatul pentru înca un an, astfel încât alegerile sa nu coincida cu desfașurarea Cupei Mondiale din 2006.

Blatter ar putea fi ales pentru un al treilea mandat, joi, la Congresul FIFA de la Zurich. Mandatul va dura pâna în 2011.

Mediafax