Consumul de alimente condiționat din copilarie

Un aspect deosebit de important care trebuie luat în considerare atunci când vorbim despre controlul greutații este legatura existenta între consumul de alimente și starea emoționala sau psihica. Un numar important de studii în domeniu au aratat ca apetitul poate fi stimulat de sentimente cum ar fi îngrijorarea, frustrarea, furia, ostilitatea, vina, sau respectul de sine scazut. Mâncatul poate fi pentru unele persoane un refugiu și o modalitate de a trece peste toate aceste emoții negative.

Este deosebit de interesant faptul ca foamea are doar un rol mic atunci când este vorba de cantitatea de alimente pe care o mâncam. Problema începe înca din copilaria timpurie, cu replicile folosite de catre parinți: „manânca tot din farfurie”, „daca nu manânci tot nu primești desert” sau „daca nu manânci, nu vei crește mare și puternic”.

Fiind copii am învațat ca trebuie sa mâncam tot ceea ce era în jurul nostru indiferent daca ne era sau nu foame. Un alt obicei înradacinat este de a mânca tot ce este pus în fața ta, chiar daca știai ca ai mâncat deja suficient.

Ca indivizi maturi, ne bazam pe acest mod de a crește, umplându-ne farfuria pe care apoi ne impunem sa o terminam.

Toate aceste comportamente sunt rezultate ale acestui tip de condiționare la care suntem supuși în copilarie. Pentru a trece peste ele trebuie sa încercam schimbarea unor obiceiuri alimentare. Spre exemplu, atunci când luam masa, ar trebui sa încercam sa mâncam doar o porție mica, apoi daca dupa 5 minute resimțim înca o stare de foame, ar trebui sa suplimentam tot cu o porție mica. Este foarte important de știut faptul ca semnalul de sațietate, trimis dinspre stomac catre creier ajunge abia dupa 20 de minute de la luarea mesei.

Un alt tip de condiționare psihologica, pe care parinții o pun în aplicare fara a fi conștienți de potențialele consecințe este recompensarea copiilor cu dulciuri. Practica de a oferi dulciuri copiilor ca recompensa pentru „ca au fost cuminți” este foarte raspândita în comportamentul parental, ea creând la o vârsta matura un mecanism de auto-recompensare bazat pe alimentație.

Recompensarea personala nu este în sine un mecanism nociv, atunci când „premiile” sunt alese în concordanța cu scopul propus. Spre exemplu, o persoana care dorește sa slabeasca ar trebui sa își cumpere mai curând echipament sportiv decât mâncare. Un alt tip de comportament pozitiv care poate ajuta o persoana sa slabeasca este de a citi povești de succes aparținând altor oameni care au reușit deja acest lucru. Cercetatorii au aratat ca un contact direct al individului cu revistele glossy duce în multe cazuri la scaderea motivarii, din cauza lipsei de exemple pozitive legate de controlul greutații.

Procesul de autorecompensa poate fi realizat printr-o multitudine de alte cai decât prin mâncare. Spre exemplu, dupa o zi grea la servici, o plimbare în parc alaturi de persoana iubita sau de prieteni duce într-o proporție mult mai mare la eliminarea stresului decât îngurgitarea de alimente.

Deși multe diete propun „suplimente” alimentare pentru eforturile depuse, la perioade fixe, o persoana care își dorește sa slabeasca, trebuie sa poarte în minte ca fiecare recompensa de acest fel, nu face altceva decât sa o îndeparteze de scopul stabilit.

De asemenea, vizita la medicul specialist poate fi o sursa de exemple pozitive. Personalul special pregatit pentru asemenea cazuri este instruit atât etic, psihologic cât și profesional încât sa reprezinte un sprijin de care oricine care își dorește sa slabeasca în mod sanatos are nevoie.