Comedie ca în vremurile de aur

Despre Meryl Streep s-a spus ca joaca cel mai bun rol comic al carierei ei în „Diavolul se îmbraca de la Prada”, construind un personaj atât de înghețat ca poate concura cu succes încalzirea globala, care amintește de Cruella De Vil, sub o masca la fel de impenetrabila ca a lui Darth Vader.

Cei care au savurat relativ recentul best-seller al lui Lauren Weisberger, „Diavolul se îmbraca de la Prada”, știu aproximativ la ce se pot aștepta de la filmul omonim, cu Anne Hathaway, Meryl Streep și Stanley Tucci în rolurile principale. Numai ca între film și carte exista câteva diferențe sensibile, care i-au facut deja pe cronicarii de cinema americani sa afirme ca (în pofida regulii) filmul este mult superior romanului. Publicat în 2004, la editura Random House, romanul lui Lauren Weisberger (new-yorkeza, absolventa a Universitații Cornell) nu sta, nici el, deloc prost, tronând timp de șase luni în topul New York Times al celor mai vândute carți și fiind tradus în 27 de țari. Succesul este explicabil – în cartea ei, Weisberger își varsa extrem de plastic toate frustrarile și umilințele acumulate pe vremea când lucra pentru Anna Wintour, temuta și influenta editoare a celei mai celebre reviste de moda din lume, „Vogue”, prietena cu cei mai bogați și faimoși designeri din lume și în fața careia tremura și se ploconește toata industria vestimentara. Wintour, transformata, în carte, în monstruoasa Miranda Priestly, este caricaturizata acolo fara mila pentru pretențiile sale absurde, stilul dictatorial, teroarea instaurata în redacția revistei, goma, snobismul și lipsa ei de inima.

A fi sau a nu fi la moda

Dincolo de portretul în sine, care a iscat enorm de multe controverse, Lauren Weisberger fiind condamnata nu doar pentru subiectivismul ei, ci pentru gestul considerat vindicativ de-a scoate la iveala rufele murdare ale muncii ei în respectiva redacție și de a-și vitriola fosta șefa, romanul are meritul de-a prezenta doua lumi puternic contrastante. Andrea Sachs, personajul central al carții, proaspata absolventa a unei facultați de Jurnalism, are aspirații mari în ceea ce privește cariera, iar, o data ajunsa în redacția prestigioasei reviste de moda („Runway” – în carte și în film), tot ce credea ea despre primul loc de munca se prabușește cu iuțeala unui castel de carți de joc. Dincolo de linia principala a conflictului dintre exigențele editoarei și nepotrivirile de tot felul ale subalternei cu lumea modei, cartea zugravește cu umor, culoare și cu o totala lipsa de menajamente culisele universului fascinant și superficial, rafinat și snob, luxos și vanitos, al modei contemporane, în care oamenii se închina imaginii, banilor și siluetei scheletice. Și mai captivanta, în acest context, este evoluția novicei Andrea Sachs, deopotriva terorizata de telefoanele și reacțiile Mirandei, uluita de stralucirea incredibila a lumii din jur și, treptat, captivata de oportunitațile care i se ofera – câștiguri considerabile, anturajul unor personaje celebre (unele cu adevarat interesante), evenimente mondene și, mai ales, tone de haine haute couture, din care are chiar obligația sa-și aleaga nestingherita ținutele. Dincolo de caracterul ei de entertainment relaxat, cartea mizeaza, de fapt, pe masura în care eroina accepta contractul – cvasi-faustic – propus de chiar societatea contemporana: merita facut schimbul profunzime-superficialitate, caracter-oportunism, lejeritate-vanitate, consistența interioara-imagine fara cusur?

Meryl Streep – mai tare decât Cruella

Filmul lui David Frankel (autorul lung-metrajului Miami Rhapsody, al câtorva episoade din Totul despre sex și al serialului TV Entourage) muta tot acest conflict pe ecran, dar are flerul de-a atenua asperitațile, de-a investi povestea cu mult umor și de-a direcționa relaxat o distribuție laudata cu entuziasm nedisimulat de critici. Daca Anne Hathaway (în rolul principal – Andy Sachs) confirma un talent deloc pus în valoare în cretinoidul The Princess Diary, dar sesizabil în Brokeback Mountain, iar Stanley Tucci și Emily Blunt își creioneaza cu vâna personajele, care exprima, din unghiuri diferite, spiritul lumii modei, cea care face deliciul filmului, ridicându-i enorm calitatea, este Meryl Streep. Fara sa-și împrumute inspirația din portretul real al Annei Wintour, imensa actrița folosește mii de nuanțe. Sub o masca impasibila, despre care s-a spus ca îmbina imobilitatea actorilor de teatru Kabuki și impenetrabilitatea lui Darth Vader, Meryl își moduleaza vocea, este caustica, imperiala, sardonica, sofisticata și își demonstreaza, a nu se știe câta oara, disponibilitatea actoriceasca de neegalat. Presa americana nu a ezitat sa laude filmul: „Poate ca diavolul poarta Prada, dar Meryl poarta o coroana” (The Globe and Mail); „Cea mai expresiva actrița americana își demonstreaza forța de expresie în absența oricarei exteriorizari faciale” (Philadelphia Inquirer); „O noua ocazie pentru Streep de-a juca fabulos într-un registru total diferit de precedentele. Ceea ce era de așteptat” (Chicago Tribune); „Regizat energic de David Frankel, veteranul seriei Sex and the City, filmul este cu mult peste cartea care l-a inspirat” (TV Guide); „Luminos, înviorator, amuzant, filmul nu e neaparat o opera de arta, dar reușește sa aminteasca zilele de aur ale comediilor lui George Cukor și Stanley Donen” (The New Yorker).

În noul numar , puteți citi un quiz Uma Thurman, dar și cronica filmului „The Lake House”.