Un an de la moarte

Apropo.ro / 26.04.2006, 13:17
Un an de la moarte
Cu doua luni înainte de a trece în neființa, actrița mexicana declara: "trec prin cea mai fericita etapa din viața mea!" Mariana, vorbește-ne un pic despre copilaria ta! Am fost nascuta prematur, pe 22 aprilie; cantaream un kilogram și mama dusese sarcina abia

Cu doua luni înainte de a trece în neființa, actrița mexicana declara: „trec prin cea mai fericita etapa din viața mea!”

Mariana, vorbește-ne un pic despre copilaria ta! Am fost nascuta prematur, pe 22 aprilie; cantaream un kilogram și mama dusese sarcina abia pana în luna a șasea. Mi-am petrecut primele doua luni și jumatate de viața într-un incubator; mama primise o moștenire importanta de la bunicul ei patern și asta a ajutat-o sa se descurce în acea perioada dificila.

Ce lucrau parinții tai?
Tata avea un atelier de mașini și mama era infirmiera. S-au casatorit la un an dupa ce s-au cunoscut; ea avea 19 ani și el, 32. Cand a împlinit 22 de ani, mama a început sa se simta rau dintr-o data, și și-a amintit ca la magazin mangaiase un caine. I s-au facut injecții împotriva turbarii, dupa care s-a descoperit ca „problema” era, de fapt, o sarcina riscanta. M-a nascut dupa șase luni de sarcina, dar parinții mei nu m-au putut atinge timp de doua luni și jumatate, închipuie-ți ce greu le-a fostÂ… Primele poze cu mine au fost facute cand aveam opt luni, iar apoi mama le-a rupt în bucați pentru ca aratam foarte rau, apoi i-a parut rau și mi-a facut alte cateva zeci.

Cum a fost copilaria ta?
Foarte fericita, alaturi de frații mei Coco și Pato, pana în momentul în care parinții mei au divorțat. Mama a fost diagnosticata cu o tumoare cerebrala și i s-a spus: „Mai ai trei luni de viața”. În acea clipa a hotarat sa divorțeze de tata, pentru ca-și dorea sa traiasca ce-i mai ramasese din viața la maximum. Dar asta însemna și sa munceasca mai mult pentru a ne întreține pe noi, cei trei copii ai ei. O prietena i-a spus: „Scumpo, tu vorbești germana, engleza și franceza, iar Televisa cauta reporteri”. S-a prezentat la un interviu și așa a ajuns reporter sportiv, muncind cu noi, copiii ei, de mana. Problema era ca glicemia ei era foarte, foarte ridicata, și îmi amintesc ca a fost internata o perioada. Era conectata la niște aparate și intrerupea medicația, pleca pe teren pentru a-și face munca, apoi se întorcea și își continua tratamentul. În cele din urma boala s-a retras, iar mama, slava Domnului, e bine-sanatoasa.

Care a fost relația ta cu tatal tau, dupa divorț?
Tata a fost mereu prezent în viața mea, și culmea e ca, acum, el și mama au devenit cei mai buni prieteni. Noi, copiii, nu am resimțit divorțul ca pe o tragedie, deși îmi amintesc faptul ca am avut ceva probleme pecuniare în urma lui. Mama avea o imaginație uimitoare; uneori, ne spunea fraților mei și mie: „Copii, fiți gata, plecam la Guadalajara!” Atunci ne puneam pijamalele și ne suiam cu toții în mașina; ne plimbam un pic prin oraș și, cand noi, cei mici, adormeam, mama ne ducea la cate un mic hotel. Ne trezeam de obicei cand mama parca mașina în garaj. Cel mai mult îmi placea sa folosesc room service-ul și sa înot în piscina. Cand ma gandesc la ce a fost, tot ce a facut mama pentru noi ma emoționeaza. La cațiva ani dupa divorț, mamei a început sa îi mearga foarte bine și, cum problemele economice se rezolvasera, ne permiteam sa traim viața la maximum.

Mama ta te certa des?
De mica mi-am dat seama ca ea, ca mama, avea sarcina de a face oameni din noi, cei trei copii ai ei. O vedeam cum în fiecare zi muncește din greu pentru a putea sa ne întrețina, ceea ce m-a impulsionat sa nu fiu o povara pentru ea. Fara ca nimeni sa ma împinga de la spate îmi faceam baie, ma spalam pe dinți și îmi faceam temele din proprie inițiativa. Întotdeauna am fost o eleva de nota zece, dar nu pentru ca aș fi fost vreo tocilara, ci pentru ca nu vroiam sa-mi supar mama. O singura data mi s-a întamplat sa iau o nota mica la chimie și am ajuns acasa extrem de abatuta, dar mama, în loc sa ma certe, mi-a spus: „În sfarșit, ești o eleva normala!”. Am început sa muncesc la varsta de 14 ani, și în același timp ma pregateam intens la școala de actorie a Televisei. Am avut noroc de la primul casting la care am participat, pentru ca am fost aleasa sa joc în respectiva telenovela, deși studiasem actoria timp de doar doua saptamani. Regizorul se numea Carlos Ancira și, sincer, nimeni în afara de el nu mi-a adresat atatea insulte în viața mea!

Ce îți facea?
Țipa foarte tare la mine și, în plus, folosea cuvinte foarte urate atunci cand mi se adresa. Știu ca pe vremea aceea nu eram deloc o buna actrița, dar cred ca asta nu ar fi trebuit sa-i dea dreptul sa se comporte așa cu mine. Dupa aceea, producatorul Luis de Llano m-a invitat sa fac parte din grupul muzical Fresas con crema. Am dat mai multe probe, la capatul carora am ramas în formație și pot sa spun ca a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am avut.

Vorbește-ne de prima ta iubire!
Am iubit pentru prima data la 16 ani; el avea 27. Relația noastra a durat patru ani și, atunci cand mi-a cerut sa ne casatorim, l-am rugat sa mai așteptam un pic. El, însa, mi-a spus ca nu poate aștepta și dupa o luna s-a însurat cu una dintre prietenele mele! A fost o lovitura puternica, dar mulțumita familiei mele am reușit sa îmi revin.

Viața merge înainte, nu?
Da, l-am cunoscut pe Ariel López Padilla, tatal fiicei mele Maria. Ne-am casatorit civil în timpul Show-ului Cristinei și, la ceva timp dupa nunta, am avut o cearta foarte urata. Daca am fi fost amandoi mai înțelepți ne-am fi oprit acolo, dar lucrurile s-au complicat atunci cand am avut-o pe Maria. Ne-am mai dat o șansa, dar lucrurile tot nu mergeau și atunci am decis sa ne desparțim.

Cum l-ai cunoscut pe actualul tau soț, Pirru?
Jacqueline Andere (Victoria din Peregrina – n.r.) i-a dat telefonul meu, iar mama m-a convins sa ies cu el. Ne-am cunoscut în septembrie, în octombrie mi-a dat un inel de logodna în timpul unei calatorii la New York, iar în decembrie ne-am casatorit. Astazi îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru soțul minunat pe care mi l-a dat, cu care am doi copii: Paula și Emilio. Traiesc cea mai fericita etapa din viața mea!

Ziua fatidica
La doar cateva zile dupa ce a sarbatorit 39 de ani de viața, Mariana Levy și-a pierdut viața în urma unui infarct. Pe 29 aprilie 2005, la ora locala 13:00, actrița se plimba împreuna cu copiii sai pe una din strazile capitalei Mexicului, cand patru indivizi înarmați au încercat sa o jefuiasca. Deși nimeni nu a fost ranit, Mariana s-a speriat atat de tare încat a încetat sa mai respire. Actrița a fost imediat transportata la spital, însa medicii nu au reușit sa-i salveze viața. Printre cei care au fost alaturi de familia Marianei în clipele de tristețe s-au numarat Angélica María (Balbina din Sa iubești din nou), care îi era nașa, César Évora, Victoria Ruffo, Cynthia Klitbo și Laura Zapata. Cantareața Paulina Rubio, prietena a Marianei, și-a anulat un concert în semn de omagiu pentru aceasta.

Violența de strada, o problema a întregii societați
Mulți actori și personalitați ale lumii artistice mexicane s-au ridicat împotriva violenței de strada care, spun ei, este din ce în ce mai des întalnita în Mexic. Moartea Marianei vine sa confirme acest lucru, mai ales ca incidentul care i-a cauzat infarctul s-a petrecut într-unul dintre cele mai selecte cartiere. Deși cei patru indivizi au fost prinși și condamnați ulterior la cate 11 ani de închisoare, problema violenței este departe de-a se fi rezolvat.
Mai mult, un numar crescand de vedete latinoamericane prefera sa-și creasca fiii și fiicele în Statele Unite unde, spun ele, exista mult mai multa siguranța decat în Mexic sau Venezuela.

Acasa Magazin