Profesori dispensabili

E o chestie destul de intalnita pe la noi ca unii oameni sa cumuleze diverse functii, intre care si de predare, la scoli sau universitati. Multi dintre noi am avut de-a face cu maistri sau profesori de sport [mai ales] care dadeau din an in pasti pe la scoala si nu faceau nimic cu noi, dar erau in general duri la note. Ce baiat nu se bucura cand la sport i se arunca o minge si n-are de facut tot felul de exercitii plictisitoare? La fete e ceva mai ciudat: cel putin intre colegele mele erau foarte multe scutite de sport, dar faceau aerobic in timpul liber, dar nu cred ca plang nici ele dupa orele de sport nefacute. Profesorii-si fac propriile treburi, copiii sunt bucurosi, cui ii mai pasa de sanatatea, deprinderile practice sau cultura generala a natiunii?

Nici pe la facultati nu sta altfel treaba. Cele particulare din diverse orasele angajeaza cativa profesori cu nume de la universitatile importante din apropiere care vin de doua ori pe semestru si tin 5-6 ore deodata. Toata lumea e multumita, ei isi iau banii, studentii pica toti in prima sesiune, dar trec in toamna, ca doar isi platesc taxele, din care traiesc institutia si angajatii ei. Din pacate nici la universitatile serioase studentii nu-i au mereu la dispozitie pe cei trecuti in orar, care sunt platiti pentru orele respective. Unii mai merg pe la conferinte, i-am putea intelege, dar sunt destule cazuri in care profesorul n-are chef sau timp sa-si tina orele, fiind ocupat cu diverse treburi. Asa ca in locul lor la catedra stau asistenti sau doctoranzi care uneori nici nu apuca sa se pregateasca pentru orele respective. Nu apar sanctiuni pentru ca de fapt pe foarte putini ii intereseaza ca studentii sau elevii sa invete si sa ramana cu ceva dupa acele ore si de obicei aceste exemplare umane rare fac parte dintre cei tineri, fara functii. Cei in masura sa-si verifice si sanctioneze colegii se ghideaza dupa prietenii, interese si mioriticul „oameni suntem”.

Unii pot argumenta ca ei au salarii mici sau ca e mai importanta salvarea unui om, o sedinta parlamentara sau un concert decat un curs. Intr-adevar, nu toti cei care nu-si fac treaba prin invatamant pot fi bagati in aceeasi oala. Nu pot intelege de ce un doctor foarte bun si foarte ocupat are nevoie de banii si faima oferite de o functie la universitate, sau de ce un demnitar nu renunta la catedra pe perioada functiei publice. Dar asta poate fi vazuta si altfel, studentii se pot simti onorati ca au ca profesori asemenea oameni, chiar daca doar rar. S-ar putea flexibiliza sistemul astfel incat acestor oameni sa le fie oferita posibilitatea de a putea preda mai putin si doar in anumite perioade, cand chiar sa se tina de treaba. Astfel toti ar avea de castigat. Studentii – ca invata direct de la specialisti de top cate ceva, iar in rest de la altii care-si fac treaba, nu pierd un semestru ca sa-l vada pe profesor de doua ori si in rest sa aiba de-a face cu diversi asistenti si suplinitori care uneori nu stiu despre ce-i vorba pe-acolo, specialistii – ca-si pastreaza legatura care le este atat de draga [si profitabila se pare] cu invatamantul, ceilalti din sistemul de invatamant – ca ar avea unde sa se desfasoare fara s-o faca pe gratis sau doar ca suplinitori, institutiile de invatamant ca toti ar fi multumiti. Cat despre cei care nu au asemenea justificari sau altele solide si corecte, lipsa de la ore ar trebui tratata intr-un singur fel: indepartarea de la catedra.

A povesti e usor, mai greu e sa se schimbe ceva. Daca-ti intrebi profesorul de ce n-a fost la ora risti sa-ti pici examenul chiar daca inveti. Daca esti in invatamant si-i atragi atentia unui coleg care nu-si face treaba esti trimis sa-ti vezi de a ta, iar daca sesizezi conducerea esti privit ca un tradator. Daca nu-ti convine ca trebuie sa faci munca sefului tau si afla vei avea necazuri. Si tot asa. Cine sa se revolte atunci? De unde sa porneasca schimbarea? Dar cat sa mai asteptam?

iQ666