În viziunea lui Albert Einstein, învăţarea mecanică creează automatiste şi ucide talentul individual. În cartea Autobiographical Notes, genialul fizician descrie conflictul dintre metoda sa selectivă şi exigenţele academice: „Am învăţat foarte repede să păstrez ceea ce important, ignorând multitudinea de lucruri care înceţoşează mintea şi o distrag de la esenţial. Problema era că pentru examene trebuia să memorezi toate informaţiile, chiar dacă voiai sau nu. Este o greşeală gravă… ”
Bazându-se pe acest principiu, şi-a sfătuit fiul să încerce să ignore rigiditatea sistemului şi să găsească plăcerea învăţării. „Cântă la pian dacă îţi face plăcere, chiar daca profesoara nu te va aprecia. Este cea mai bună metodă de a învăţa, când faci ceva cu plăcere nu îţi vei da seama că timpul trece.”, îi scria băiatului său Tete într-o scrisoare, menţionează jurnalul.ro.
Pentru a excela, este necesar să pui practica înaintea teoriei: „Marile personalităţi nu se mulţumesc cu ce se aude sau cu ce se zice, dacă nu sunt în mijlocul acţiunii. În consecinţă, cea mai bună metodă de a educa este cea prin care îi ceri ucenicului să ducă la bun sfârşit sarcini concrete. Principiul este valabil atât pentru copiii care învaţă să scrie, cât şi pentru studenţii care îşi scriu teza de licenţă.”
Pentru a se face mai bine înţeles, a făcut o analogie cu sportul, explicând diferenţa între învăţarea şi educaţie: „Dacă un tânăr şi-a antrenat musculatura şi rezistenţa fizică făcând sport, mai târziu va fi pregătit pentru orice muncă fizică. Acest lucru este valabil şi în cazul minţii…”, subliniind că este un susţinător al principiului „Educaţia este ceea ce rămâne în momentul în care ai uitat ce ai învăţat la şcoală”.