Laitmotivul albumului este iertarea. „Sună biblic, dar nu e o poruncă, vreau să înţeleagă bine toată lumea, este un îndemn. Să ierţi este drumul către pacea interioară, este drumul către lumina interioară, este drumul cel mai scurt către acea iubire dumnezeiască, iubire necondiţionată. Nu poţi să iubeşti fără să ierţi. Ura este cel mai mare consumator de oxigen. Te sufoci în propria-ţi ură şi nemernicie. Nu are rost să urăşti, nu există prostie mai mare ca asta”, a afirmat Zoia Alecu, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.
De asemenea, artista a relatat că acesta este „un album rotund, în care a căutat sonorităţi noi”. „Sunetele trebuie să fie în pas cu vremea, pentru că, de la un an la altul, sunt linii noi, alte tendinţe. În clipa în care nu ţii pasul cu vremea te plafonezi, lumea începe să te uite sau rămâi cu un public foarte restrâns care te place aşa cum erai tu pe vremuri şi care nu e interesat de ceva nou”, a dezvăluit artista.
Cu o activitate artistică pe toate scenele importante din ţară, dar şi din străinătate, Zoia Alecu a început cu folk, marea ei dragoste, a continuat cu rock, a revenit la folk. Cu o voce cu sensibilitate, dublată de o forţă extraordinară, artista a început singură pe scenă, cu chitara ei, iar, în 1986, a plecat cu Sfinx Experience în turneul scandinav. Au fost aproape 20 de ani. De rock.