Sandra Izbaşa, decizie importantă în carieră

Cum este departe de gimnastică?
Într-un fel frumos, dar într-un fel îmi este dor de gimnastică pentru că până la urmă gimnastica a făcut o mare parte din viaţa mea. Mă bucur de toate cele ce s-au întâmplat în trecut şi zâmbesc de câte ori  mă uit pe youtube la evoluţiile mele sau când  îmi mai povesteşte cineva despre performanţele pe care le-am avut din 2004 până în 2012. Sunt puţin nostalgică, e adevărat,  dar trebuie să recunosc că mă simt bine fără gimnastică în ideea că mă pot ocupa şi de alte lucruri pe care doream să le fac în afara gimnasticii.

Spuneai că te mai uiţi la evoluţiile tale pe youtube. Care a fost ultimul exerciţiu pe care l-ai văzut?
Chiar m-au întrebat nişte prieteni în urmă cu câteva zile, dacă sunt de acord să le arăt pe youtube performanţele mele şi am răspuns cu drag solicitării lor. Le-am arătat solul de la Beijing din 2008 şi săriturile de la Londra din 2012, apoi, firesc, m-au întrebat dacă nu am avut şi concurs la care am ratat, le-am spus că da, pot să le ofer şi ratări, însă eu nu voi putea să mă uit

Ce ratare le-ai arătat?
Cea de la Londra, finala de la sol, un exerciţiu pe care l-am putut revedea doar de două ori până acum, dar şi cel de la Mondialele din 2013. Sunt momentele care m-au marcat cel mai mult, în sensul negativ.

Vezi mai mult aici!