Din faţa blocului din cartierul Pantelimon, unde povestea copiilor de pe scară toate filmele pe care le vedea, pînă la UNATC, n-au fost decît un pas şi… cîţiva ani. ”Am copilărit în Bucureşti, în cartierul Pantelimon-Socului, şi ţin minte că eram genul de copil care întreţinea atmosfera în faţa blocului cu bancuri multe şi poveşti din filmele pe care le vedeam.
Îmi amintesc că era perioada cînd erau la modă filmele pe casete video şi, cum vedeam un film, a doua zi îl povesteam copiilor de la bloc. Primul film care m-a impresionat cu adevărat a fost
Mai tîrziu, cînd am început să avem acces la mai multe producţii, i-am descoperit pe De Niro şi Pacino, care îmi plac şi acum foarte mult. Nu aveam în cap să dau la Actorie nici o clipă, nu mă gîndeam să mă fac actor… cu toate că cei care mă cunoşteau îmi spuneau adesea că mi s-ar potrivi această meserie. Cînd am terminat liceul şi habar nu aveam ce să fac, mama a fost cea care mi-a spus într-o zi:
La început, nu am fost foarte încrezător, dar am înţeles că e o meserie pe care aş putea să o fac cu drag. Mai tîrziu, am aflat şi motivele pentru care mama m-a împins către acest domeniu: ea şi-a dat seama că nu ştiu să fac nimic altceva şi că actoria este drumul pe care trebuie să îl aleg”, povesteşte Costi.
Astfel, în 2005, tînărul din cartierul Pantelimon a absolvit UNATC-ul, la clasa profesorului Gelu Colceag. A urmat primul rol într-un lung-metraj, un regizor în ”Eminescu vs. Eminem” şi o mulţime de piese de teatru. Dar şi alte producţii pentru marele ecran: ”Călătorie la oraş”, ”Visul lui Liviu”, ”A fost sau n-a fost”, ”Hîrtia va fi albastră”, ”California dreamin’ (nesfîrşit)”, ”Restul e tăcere” şi ”Mere la cuptor”.
Pînă acum, nu a trecut prin schimbări majore de look pentru un rol, însă Costi ar fi dispus să facă ”de toate” ca să intre mai bine în pielea unui personaj: ”Cînd te focusezi pe un singur rol, cum se întîmplă cu actorii de peste ocean din producţiile hollywoodiene, ai altă libertate în a te îngrăşa cîteva kilograme sau în a-ţi schimba radical culoarea părului.
Dar la noi e mai greu, pentru că eşti împărţit în mai multe locuri. Noi, actorii din România, facem şi teatru, şi film, unii şi reclame… Dar, dacă aş avea cum, nu aş avea nici o limită în a mă supune la astfel de schimbări de look”.
Peripeţii cu poliţişti
În serialul de la PRO TV, Costi joacă rolul unui superpoliţist, extrem de eficient la locul de muncă, dar destul de timid în viaţa particulară. ”Tony e genul de individ care are foarte multă teorie în cap, dar nici un pic de practică şi vrea să acceadă către un post superior. El chiar se crede superior altora, dar e şi sufletist, are o latură emoţională dezvoltată şi în timp se mai îndulceşte cînd vede că oamenii nu sînt cum par la început.
E un tip destul de timid, într-o relaţie cu o femeie nu e cel care face primul pas, iar partenera lui ar trebui să fie o tipă hotărîtă, care ştie ce vrea”, ne dezvăluie Costi din tainele personajului său.
Dacă la filmările pentru ”Vine poliţia!”, peripeţiile cu ”poliţiştii” din serial se lasă cu multe momente amuzante, în viaţa reală Costi a avut parte de alte experienţe cu oamenii legii: ”Eram acasă cu un prieten de-al meu şi am coborît în faţa blocului, unde, dintr-o dată şi fără nici o explicaţie, am fost urcaţi într-o maşină de poliţie. Buimaci, nu ne-am dat seama ce se întîmplă, pentru că nu făcusem nimic.
La secţie, am aflat că poliţiştii veniseră să ridice cîţiva băieţi din zonă şi, pentru că eu şi prietenul meu ne-am nimerit chiar în acel moment în faţa blocului, ne-au luat şi pe noi crezînd că facem parte din gaşcă. O coincidenţă nefericită, o situaţie ciudată şi şocantă pentru mine şi prietenul meu”.
Pe scenă şi pe marile ecrane
În afară de serialul de la PRO TV, pe Costi îl mai puteţi vedea la Teatrul Act, în ”The Mercy Seat”, în ”Biloxi Blues” la Teatrul de Comedie şi la Green Hours în ”Sectorul S”. Iar de anul trecut filmează pentru un lung-metraj, ”Portretul luptătorului la tinereţe”, care se va lansa în 2009.
Vine poliţia! – duminică, 20.30, PRO TV