Andra şi Măruţă – Primul Crăciun în varianta 2 şi jumătate!

– Este primul Crăciun în varianta „2 şi jumătate”. Ce
planuri v-aţi făcut?
Andra: Noi am fost de acord dintotdeauna cu ideea că niciun Crăciun
nu are cum să fie mai fericit sau mai împlinit decât cel petrecut
în familie. Anul acesta, vom merge împreună la familia mea, în
Ardeal, mai ales că sora mea tocmai a născut şi avem multe de
sărbătorit, în jurul bradului.
Cătălin: Asta după ce, anul trecut, ne-am chemat părinţii la noi
acasă. De câte ori ne întâlnim cu toţii, iese o petrecere
adevărată.
– Când împodobiţi bradul? Aveţi vreun ritual
anume?
Cătălin: Ritualul nostru e tocmai… lipsa ritualului. Nu regizăm
ornamentarea, nu avem roluri fixe, de obicei împodobim bradul
împreună, pe principiul „un glob tu, un glob eu”. Eu n-am avut
fraţi, aşa că, atunci când eram copil, aveam toată cutia cu globuri
şi tot bradul pe mâna mea. Cu toate astea, n-am devenit egoist. De
când sunt cu Andra, m-am adaptat la împodobirea în tandem.
– Ce i-aţi cerut Moşului?
Andra: De obicei, îi cer Moşului ceea ce-mi poate da, nu am visuri
ieşite din comun. Îmi doresc daruri simple şi oferite cu tot
sufletul, indiferent despre ce-ar fi vorba. Şi îmi doresc linişte,
pace sufletească, pentru mine, pentru familia mea.
Cătălin: Între ceea ce-i cer eu Moşului şi ceea ce-mi aduce, e
posibil să existe câteva mici diferenţe, ca în orice proiect de
anvergură. Mai în glumă, mai în serios, îmi doresc întotdeauna
lucruri care să mă surprindă plăcut.
– Cât de activ este juniorul? Dă din picioruşe în
burtică?
Andra: Da, e foarte activ, cred că nu numai din picioruşe dă, ci şi
din mânuţe, dacă apreciez eu bine unda de şoc. E plin de energie,
oricum, ceea ce nu poate decât să mă facă fericită.
– Andra, ce ţi se pare cel mai dificil în perioada
asta?
Nu mi se pare nimic dificil – poate, cel mult, mersul pe jos nu mai
e aşa de simplu ca înainte, motivele sunt clare. În rest, mă bucur
de fiecare noutate şi etapă a sarcinii, sunt lucruri irepetabile
într-o viaţă. Şi, chiar dacă voi avea mai mulţi copii, cum îmi
doresc, ştiu că nu sunt două sarcini la fel şi, deci, amintirile
sunt unice, nepreţuite. Aşa că nicio oboseală şi nicio senzaţie de
disconfort nu mă sperie şi nu mă necăjeşte, dimpotrivă.
– Care este prima amintire a voastră legată de această
sărbătoare?
Cătălin: Fără nicio ezitare, îţi spun că prima noastră amintire
importantă este chiar faptul că, de Crăciun, am cerut-o pe Andra în
căsătorie de la părinţii ei, la Câmpia Turzii. Familiile noastre
reunite erau de faţă şi a fost foarte emoţionant. Am încercat să o
dăm şi pe glumă, ca să nu mi se împleticească vocea prea rău şi să
nu mi se usuce gâtul, dar tot emoţia a fost mai puternică.
– Unde veţi petrece de Anul Nou?
Andra: Deşi e jumătatea lui decembrie, noi încă ne mai gândim dacă
plecăm din ţară sau dacă rămânem acasă. În funcţie de cum mă voi
simţi.
Cătălin: Nu-ţi ascund că ne cam bate gândul să mergem tot în Dubai,
dar să vedem cum se simte şi Andra şi dacă medicul nu ne spune că
este o călătorie prea lungă cu avionul.