– În general, cât de
des folosiţi Internetul?
Permanent. Nu aş putea lucra fără Internet. Este cel mai important
mijloc de comunicare pentru mine şi echipa din care fac parte.
Subiectele, textele, cântecele, parodiile, ideile toate le
transmitem de la unul la altul pe Internet.
– Care a fost prima realizare personală…
on-line?
Trimiterea primului e-mail, dar e mult de atunci. Prin 1993 sau
1994, nu mai ştiu exact.
– „Imnul Crizei” a înregistrat un număr-record de
vizualizări încă din prima zi de la postare. Ce alte hituri mai
pregătiţi?
„Imnul Crizei” este, într-adevăr, unul dintre cele mai accesate
cântece româneşti de pe net în ultimele trei luni. Are aproximativ
4 milioane de accesări pe YouTube, lucru care este remarcabil
pentru piaţa românească de net. Până acum, avem lansate trei
clipuri parodii, imnuri cum le-am denumit: „Imnul Crizei”, „Imnul
Expulzaţilor din Franţa” şi „Imnul Disperatului – Să ne distrăm”.
Avem în vedere extinderea producţiei şi pe direcţia filmelor scurte
de 3 sau 4 minute, cu conţinut umoristic sau satiric, care
păstrează întocmai expresia şi stilul specifice Serviciului Român
de Comedie.
– Se râde mai bine on-line decât în faţa
televizorului?
Se râde bine oriunde dacă produsul difuzat este OK. Televizorul
este, însă, diferit de net. Sunt convenţii diferite, Internetul
este un mediu mai liber, fără prejudecăţi. Pe net, se poate
întinde coarda oricât, poţi fi nebun, vulgar, stupid, excentric,
genial, cuminte, frumos, urât, banal sau strălucitor. Oricum, se va
găsi cineva să te admire sau să te înjure, indiferent ce ai
face.
– V-aţi făcut cont pe reţelele de
socializare?
Nu mi-am făcut cont de socializare. Sunt uşor reticent la acest tip
de abordare a relaţiilor cu alţi oameni. Vreau să vă spun că nici
nu simt nevoia de socializare pe net câtă vreme socializez extrem
de intens live.