Raluca Lăzăruţ, nostalgică după ”Big Brother”

– Cât de mult s-a
schimbat viaţa ta de când ai devenit prezentatoare la „SuperBingo
Metropolis”?
E atât de diferită munca de la pupitrul ştirilor faţă de lumea
divertismentului… mai ales când e vorba de o emisiune de o
asemenea anvergură şi care face oameni fericiţi. La Antena 3 informam, ei bine aici,
îndeplinim vise! Asta e principala satisfacţie pe care o am de la
acest proiect, că oamenii au încredere, că nu i-am dezamăgit nici
măcar o dată în 18 luni şi că peste 370 de mii de oameni sunt
câştigători! Oamenii alături de care lucrez îmi sunt prieteni, nu
doar colegi, pe Escu am impresia că- l cunosc de-o viaţă…

– Tu ai jucat vreodată la Bingo?
E singura frustrare pe care o am de un an şi jumătate de când
prezint emisiunea- că nu am voie să joc şi eu, dar asta
este…

– Ce alte emisiuni ţi-ai dori să prezinţi?
Mi-ar plăcea să pot prezenta la un moment dat un reality-show pe
genul „Big Brother”, poate pentru că am trăit experienţa pe propria
piele şi aş ştii cum să pun problema în cazul dezbaterilor, aş
recunoaşte slăbiciunile concurenţilor, aş putea da idei de probe,
de teste, de competiţii… ar fi o provocare.

– Ştiu că eşti prietenă cu Adelina Chivu. Ai apucat să o
vezi pe cea de-a doua fetiţă a soţilor Chivu?
Vorbim la fel de des ca întotdeauna, relaţia noastră a rămas
neschimbată de-a lungul anilor. Adevărul e că îmi place să
investesc în relaţii de calitate, îmi place să păstrez, să menţin
relaţiile de prietenie cu oameni speciali, iar Adelina e, fără doar
şi poate, un om special şi o prietenă de suflet. Am apucat să o văd
pe Anastasia. E un ghemotoc frumos, care de data asta, seamănă cu
mama ei.

– Ce noutăţi ne spui despre relaţia ta?
Într-o relaţie frumoasă nu cred că există noutăţi, ci există
bucuria prezentului, încerc să mă bucur de ce trăiesc fără să
aştept o surpriză din partea destinului, parcurgem etape
tranzitorii între ce a fost şi ce va veni… Până una alta, eu si
Tiberiu ne îngrijim să trăim cu farmec ceea ce avem, nu aşteptăm un
„maine” mai intens.

– Am auzit că bat clopotele de nuntă. Este
adevărat?
Încă nu. Experienţa mi-a dovedit că toate lucrurile se întâmplă cu
un scop şi vin la momentul potrivit… iar noi mai avem nişte scene
de jucat.

– De la cine ceri sfaturi cu privire la
căsnicie?
Nu cer sfaturi cu privire la căsnicii, doar învăţ din exemplele
fericite sau mai puţin fericite din jurul meu. Daca viaţa ar trebui
să semene cu o cutie cu bomboane de ciocolată ca să fie savurată,
la o căsnicie nu cred că se mai aplică acelaşi principiu. Trebuie
să ajungi să-l cunoşti bine pe cel pe care-l vrei alături de tine,
nu zic pentru totdeauna, ci pentru o lungă perioadă de timp. Şi în
momentul în care realizezi că e bărbatul fără de care nu mai poti
trăi, nu ezita să te căsătoreşti cu el, poate că asta e semnul pe
care ni-l dă destinul când e vorba de o căsnicie fericită… N-o
să-ţi spun dacă eu simt asta, cred că, dacă îţi urli cu surle şi
trâmbiţe sentimentele, ele îşi pierd din strălucire, din vrajă, din
magie.