Mark Safarik – Dezvăluirile şocante ale unui agent FBI

– Care a fost motivul pentru care ai ales FBI?
Lucram ca detectiv şi eram obişnuit cu reconstituirea crimelor, pornind de la scena unde a avut loc omorul şi trecând apoi printr-un întreg proces de analiză a probelor. Am fost fascinat de acest aspect şi am început să îmi prezint cazurile către FBI. Am început astfel să interacţionez cu diferiţi analişti care studiază comportamentul criminalilor şi apoi am decis să îmi îndrept cariera în această direcţie. Cum nu puteam face acest lucru într-o simplă sectie de poliţie, am plecat la FBI, unde am devenit analist pe comportamentul criminalilor.

– Cum ai ajuns în departamentul FBI care se ocupă de analiza comportamentală?
Îmi doream să ajung un psiholog criminalist. Dar nu poţi accede din prima la această funcţie. Întâi trebuie să devii agent special FBI şi să lucrezi cel puţin 10 ani la diverse cazuri. Întregul proces de selecţie al psihologilor criminalişti este unul foarte competitiv, deoarece unitatea este foarte mică.

– Care crezi că sunt cele mai importante calităţi care te ajută în munca pe care o faci?
În primul rând, trebuie să ai o experienţă vastă în domeniul infracţiunilor violente pentru a putea înţelege dinamica crimelor, a agresiunilor sexuale şi a altor ucideri violente. De asemenea, este necesar să fii cât mai raţional, pentru că o analiză logică este esenţială pentru înţelegerea crimelor. Este foarte important să fii complet obiectiv în timpul analizei, chiar dacă instituţiile de aplicare a legii sunt uneori părtinitoare. Dacă pierzi din obiectivitate şi te implicit emoţional într-un caz la care lucrezi, acesta poate fi sortit eşecului.

– Există vreun caz care să te fi enervat la maximum?
Au fost cazuri în care, pentru mine, era clar de la bun început – cine este infractorul şi motivul pentru care a comis crima. Am întocmit un raport prezentând dovezile, ca mai târziu să aflu că acel criminal nu a fost găsit vinovat. Acest lucru poate fi frustrant, dar nu mă enervez întrucât totul face parte din sistemul judiciar al acestei ţări. Am avut şi cazuri care m-au lăsat fără cuvinte, deşi am înţeles perfect cum se petrecuseră lucrurile, dar nu le-am putut rezolva şi nu am reuşit să găsesc vinovatul. Dacă te implicit într-un caz şi te enervezi nu rezolvi nimic, iar eu evit să fac acest lucru.

– Care este cel mai periculos criminal în serie căruia i-ai făcut profilul?
Cred că cei mai periculoaşi criminali în serie sunt aceia care dau dovadă de sadism sexual, deoarece aceştia tind să fie oameni educaţi, inteligenţi, conştiincioşi, planificându-şi şi organizându-şi crimele în aşa fel încât să nu fie prinşi. Nu ştiu dacă mă pot gândi la un singur criminal în serie care să se ridice deasupra celorlalţi.

– Ce părere ai despre portretele criminalilor în serie, aşa cum apar ele în filme şi de la TV?
Nu prea mă uit la filme cu criminali în serie sau filme cu foarte multe scene sângeroase. Principalul motiv pentru care nu fac acest lucru este acela că toată ziua mi-o petrec uitându-mă tocmai peste aceste tipuri de materiale şi nu cred că în timpul meu liber m-aş putea relaxa făcând exact acelaşi lucru. Cred că aspectul general al portetelor criminalilor în serie de la TV vrea să scoată în evidenţă cât de inteligenţi pot fi aceştia. Şi unii dintre ei chiar sunt inteligenţi, dar nu toţi. Un alt aspect pe care cei care fac astfel de emisiuni îl percep greşit este faptul că aceşti criminali în serie îşi aleg victimele dintr-o gamă largă de oameni, când de fapt, aceştia ştiu cu precizie tipologiile pe care le caută.

– Care este filmul tău preferat despre criminali în serie?
Cred că „Tăcerea mieilor” şi „Seven” sunt cele două filme care mi-au dat fiori pe şina spinării.

– Ai lucrat vreodată la vreun caz din România?
Nu am avut plăcerea de a lucra în România, deşi am avut cazuri din Europa. Soţia fratelui meu este româncă şi îşi vizitează familia, care încă locuieşte acolo, foarte des.
Mioara Tronaru

Interogatorii reale se difuzează sâmbătă, Zone Reality.