– ”O oglindă, un covor şi o lămîie” este o poveste mai puţin cunoscută. De ce ai ales basmul respectiv?
M-am gîndit că pot să le captez atenţia mai bine cu o poveste mai puţin cunoscută pe care, probabil, cei mai mulţi dintre pici nu au auzit-o, dar pe care sper să o găsească interesantă şi cu învăţăminte bune de tras.
– De cînd n-ai mai citit poveşti?
Mărturisesc că nu am deloc experienţă, a fost pentru prima oară cînd am citit o poveste celor mici şi m-a bucurat mult propunerea primită din partea site-ului protv.ro.
– Cît de mult ţi-a plăcut această experienţă? Şi cum percepi acum poveştile, cu mintea de adult?
Mi-a făcut mare plăcere, am citit povestea cu multă bucurie şi emoţie. Copiii sînt cel mai pretenţios public. Nu e uşor să te integrezi în grupul lor – dacă nu eşti sincer, te simt imediat. Recunosc că am ascultat şi eu cu încîntare poveştile de pe site citite de colegii mei şi m-am simţit pentru cîteva clipe din nou copil.
– Soţul tău te-a văzut pe site? Care au fost comentariile lui?
Desigur, a urmărit cu mare atenţie întreaga poveste şi a zîmbit pentru că a fost prima dată cînd m-a văzut într-o astfel de ipostază.
– Voi doi aţi avut o nuntă ca-n poveşti. Aşa ai visat să fie de cînd erai mică sau a fost doar o conjunctură fericită?
A fost o conjunctură frumoasă, neaşteptată, o surpriză pe care mi-a pregătit-o Cătălin, ştiind că Viena e unul dintre oraşele mele preferate. Nu mi-am imaginat vreun fel anume de nuntă cînd eram mică, însă experienţa din viaţa reală mi-a întrecut toate aşteptările şi pot să o consider o nuntă din poveşti.
– Cînd o să-i spuneţi berzei… o poveste? Pe cînd un junior?
În viaţa noastră toate au venit firesc. La fel va fi şi cu viitorul bebe.
Poveşti la orice vîrstă
– Tu cu ce basme ai crescut? Şi cine ţi le citea?
Eu am ascultat toată copilăria o mulţime de poveşti, majoritatea basme tradiţionale româneşti, fie la pick-up, fie citite cu multă dragoste de mama – ea are un dar înnăscut pentru asta. Şi tot datorită poveştilor, eram nerăbdătoare să merg cît mai repede la şcoală, pentru a reuşi să le descopăr singură.
– Ce personaj preferat aveai în copilărie? Cine îţi doreai să fii?
Îmi doream să fiu unul dintre prinţii cei descurcăreţi, care le rezolvă pe toate, nu se lasă doborîţi de nici un obstacol, luptă cu zmeii cei răi şi se întorc mereu învingători în împărăţia lor şi trăiesc fericiţi pînă la adînci bătrîneţi, alături de cei dragi.
– Cine crezi că a inventat poveştile?
Un om bun, care a vrut să facă tuturor picilor copilăria frumoasă, să-i îndemne să viseze, să fie buni, înţelepţi şi să le dezvolte imaginaţia. Şi, poate că s-a gîndit şi la cei mari… să nu uite să mai fie şi copii cîteodată.
– Dacă ai fi din nou pici, care ar fi primul lucru pe care l-ai face?
Aş merge la un spectacol de circ şi aş rîde cu aceeaşi poftă.