Regizorul Sergiu Nicolaescu a plăcut-o pe Ileana de la prima vedere, adică de la primul casting. Admiratoare a comisarului Moldovan, viitoarea noră a lui Ion Ţiriac a fost încîntată de rolul pe care l-a primit şi, după prima citire, a început să se documenteze: ”La momentul respectiv, ştiam cîte ceva despre celebra poveste a Zarazei (pentru că acesta e numele care a rămas în memoria colectivă), am căutat şi alte informaţii despre ea şi, sinceră să fiu, mi s-a făcut teamă că nu mă voi ridica la nivelul aşteptărilor, fie ele ale regizorului sau ale publicului”, povesteşte Ileana. Dar cine e Zarada? ”Născută într-o familie de ţigani, Zarada a fost crescută între români, iar asta pare să-i fi marcat profund destinul: viaţa ei se împarte între două lumi, oscilează mereu între două stări – fericire şi tristeţe – şi ceea ce admir cel mai mult la ea: pare să-şi cunoască foarte bine destinul, iar din acest motiv trăieşte fiecare moment la intensitate maximă. Îmi mai plac curajul ei şi faptul că îşi asumă fiecare alegere”. Dacă regizorul Nicolaescu a încîntat-o cu atenţia sa pentru detalii, partenerul din film, Lucian Viziru, nu prea a reuşit să o uimească cu talentul pentru dans. ”M-am înţeles foarte bine cu Lucian, oricum ne ştiam dinainte, de pe vremea cînd cîntam… M-a călcat puţin în timpul repetiţiilor pentru secvenţele de dans, dar l-am iertat”, se amuză Ileana.
Pînă acum, ne-am obişnuit să o vedem pe tînăra Lazariuc doar în producţii de televiziune, în ”Burlacii” şi ”Chiquititas”. Aşa că debutul ei pe marele ecran va atrage o mulţime de admiratori. Ileana a filmat timp de opt nopţi, în diverse locaţii din Bucureşti, iar scena preferată este chiar cea în care personajul ei moare: ”Una dintre cele mai interesante experienţe legate de film a fost secvenţa în care Zarada moare. Ştiu că sună morbid, dar aceasta e secvenţa mea preferată şi nici n-a fost nevoie de multe duble.
Mi-aduc aminte că, în timpul filmării, îl compătimeam pe Lucian: în timp ce eu stăteam nemişcată în braţele lui, el trebuia să joace o stare vecină cu nebunia, să plîngă, în timp ce în jurul lui, în afară de echipă, mai erau cîteva zeci de oameni din figuraţie”. O altă scenă, de data aceasta jucată cu multe emoţii, este cea în care Ileana apare dezbrăcată: ”A fost de la început în scenariu, dar nu mi s-a impus, n-am fost condiţionată în nici un fel. Povestea de dragoste dintre Zarada şi Cristian Vasile a fost una foarte pasională, iar secvenţa asta e justificată întrutotul de scenariu, veţi vedea.
Mi-a fost greu, cu toate că s-a filmat cu echipa restrînsă, doar regizor şi operator; cred că e imposibil să nu te simţi inhibat în situaţia asta, oricîtă experienţă ai avea ca actor”. Deşi este proaspătă mămică de băiat, Ileana va face tot posibilul să ajungă la premiera ”Supravieţuitorului”, chiar dacă bebeluşul ei are nevoie de toată atenţia: ”Eu zic că m-am schimbat total, dar cred că asta se întîmplă oricum atunci cînd apare un copil, fie că vrei sau nu. Ai alte priorităţi, ţi se schimbă total viziunea asupra vieţii. E foarte cuminte. Aş spune că seamănă cu amîndoi, deşi ştiu că e prea devreme să afirm cu certitudine lucrul acesta”.
Lucian Viziru – Debut pe marele ecran
Alături de Ileana, Lucian este alt artist pe care Sergiu Nicolaescu mizează în filmul său. Interpretul lui Cristian Vasile, celebrul trubadur din perioada interbelică şi iubitul frumoasei Zarada, face parte din categoria actorilor fără acte, dar care a convins în seriale de televiziune. Prestaţia sa din telenovela ”Inimă de ţigan” de la Acasă TV este tot mai apreciată, iar maestrul Nicolaescu a avut grijă să-l trateze ca pe un actor american: ”E un om şi un regizor spectaculos şi m-a făcut să mă simt ca un
Filmări la 40 de grade
”A fost foarte cald, costumele erau superbe, dar groase. Vă daţi seama cum e să filmezi la plus 40 de grade în cămaşă, cu vestă şi sacou?! În a patra zi de filmare, am avut parte de o furtună puternică care a întrerupt filmările şi chiar a reuşit să mă sperie puţin. Cînd s-a pornit vîntul şi era să mă ia pe sus, cu toate cele 80 de kilograme pe care le am, am fugit la imensa şi în acel moment fragila mea rulotă şi am început să o compătimesc pe Dorothy din . Pînă la urmă, n-a păţit nimeni nimic…”.