Tudor Giurgiu: Premiile Gopo reprezintă o instituţie serioasă

– Aşa cum v-am prezis la vizionarea de presă, aţi avut cei mai mulţi spectatori. Sunteţi mulţumit?

Sunt foarte mulţumit. Aprecierea publicului, faptul că am fost excelent primiţi în toată ţara, întâlnirile actorilor cu spectatorii, toate acestea sunt cele mai importante amintiri legate de film.

– Care au fost reacţiile publicului?

Majoritatea spectatorilor a remarcat faptul că e un film, care, deşi etichetat drept “comedie”, îţi pune probleme, te face să te gândeşti la trecut şi la prezent şi la incapacitatea noastră de a construi şi de a nu mai avea complexe în faţa străinilor.

– Ştiu că filmul trebuia să plece în China. Cum a fost primit acolo?

A fost deja prezentat în China, anul trecut, într-o variantă care nu cuprindea scena de sex de la început. Acum, se pregăteşte să fie arătat la Beijing Film Festival, cel mai mare festival din China. Sunt curios care vor fi acolo reacţiile.

– Imediat cu premiera filmului s-a declanşat povestea cu Oltchim. A fost asociat filmul cu scandalul de la Oltchim?

Evident că nu am putut scăpa de asocierea involuntară cu scandalul de la Oltchim. Ba mai mult, au fost spectatori care ne-au întrebat dacă am fost “pe mână” cu Diaconescu şi am organizat un timing absolut perfect sincronizat al lansării filmului.

– V-aş ruga, pentru că sunteţi şi organizatorul unui important festival de film – TIFF, să comentaţi atitudinea regizorilor care şi-au retras filmele de la Gopo (anul trecut şi anul acesta). Dacă cinematografia românească, aşa cum e ea, merită Premiile Gopo sau ar trebui ca acestea să nu mai existe.

E strict dorinţa şi decizia regizorilor, nu pot şi nici nu doresc să o comentez. Dacă m-aş ghida după impulsul de moment, care vine dintr-o senzaţie de maximă dezamăgire şi amăreala faţă de lumea filmului românesc, probabil că Premiile ar trebui să dispară. Dacă mi-aş păstra însă luciditatea, am credinţa că Premiile Gopo reprezintă o instituţie serioasă care îşi va dovedi valabilitatea şi importanţa în promovarea filmului românesc peste timp. Mult după ce noi nu vom mai fi.

Mioara Tronaru