Alex Dima, “omu’ zăpezii”

– Săptămânile trecute, ai fost mai mult „omu’ zăpezii”… dincolo de situaţia sinistraţilor din Buzău, cum ai perceput tu întreaga poveste?
Am gânduri şi trăiri amestecate. Nu îmi este clar dacă a nins prea mult sau dacă am uitat noi cum se trăieşte în zăpada. Eu iubesc zăpada. Şi îmi pare tare rău că o iubire a mea face rău oamenilor. Îmi place să merg prin nămeţi. A fost o provocare (spre disperarea operatorului). M-au impresionat foarte mult bătrânii care sufereau de frig. Să fii bolnav, bătrân şi cu 5 metri de zăpadă la uşa nu e uşor. Au fost şi momente în care am crezut că ne merităm soarta. Am tăiat perdelele forestiere, am furat gardurile de protecţie. E drept că alţii au făcut toate astea, dar noi toţi i-am lăsat. Şi acum sate întregi au fost acoperite de zăpadă. Din păcate, oameni nevinovaţi au suferit.

-Vei reveni în zonă dacă vor începe inundaţiile?
Cu siguranţă. Dar sper să nu fie nevoie.

-Câte zile ai fost plecat de acasă?
Nu mai ştiu. Multe. Am fost plecat şi o săptămână dar părea că sunt plecat de o lună. Asta pentru că am alergat zi şi noapte. La un moment dat nici nu mai ştiam ce zi e.

-Ce spune puştoiaca atunci când te vede la televizor?
„Uite, tati iar schiazaă”. Şi aşteptă să-i fac cu ochiul, că aşa i-am promis. Aşa că, dacă într-o zi o să tot dau din ochi să nu vă miraţi!

– Am înţeles că sunteţi mari meşteri în mărţişoare. Din ce le confecţionaţi? Şi, mai ales, cui le dăruiţi?
Din Fimo. Pe net e o întreagă nebunie. E foarte relaxant şi creează o super relaţie părinte-copil. Meşterim amandoi ore în şir. Bine, mă mai lasă uneori plictisită cu masa plină de prostii neterminate… dar asta e. Riscul meseriei! O să le dăruim prietenelor. Dar nu facem marţişoare. Sunt nişte chestii care vor servi drept mărţişoare. Când o să treacă sezonul le lipim magneţi pe verso şi iar ne-am scos în caz de cadou.

-Dar pentru tine, care este răsfăţul suprem?
Să închid creditele la bancă. Ăsta da răsfăţ. Se va întampla prin 2037 dacă nu am parte de vreo minune!
Cătălina Matei