– Anul acesta faceţi un cuplu pe scena Premiilor Gopo, fiind gazdele evenimentului de pe 26 martie. Aveţi emoţii?
Amalia: De fapt, pe scenă îl veti vedea pe Andi Moisescu. Eu şi Mircea, la fel ca anul trecut, vom fi cu o oră înainte pe covorul roşu şi nu va trece pe lângă noi niciun nominalizat, actor, regizor sau vreun alt invitat de seamă fără să-l intervievăm, nu va trece musca, aşa cum se zice, fără să vedem care îi e starea. Telespectatorii Pro Cinema pot intra astfel pe deplin în atmosfera evenimentului, încă de la ora 19.00, pentru că acolo, pe covorul roşu, îi vedem cât de emoţionaţi sunt înainte de premiere, vorbim despre filmele de anul trecut, dar vedem şi dacă actriţele care au fost sclipitoare pe ecran au reuşit să-şi aleagă ţinute care să le facă să strălucească şi în seara de Gală. Eu sunt o devoratoare de filme, aşa că acum, înainte de Gala Premiilor Gopo, mă mai pun la punct cu informaţii despre fiecare film, actor, regizor nominalizat, îmi fac documentarea jurnalistică cu încântare.
Mircea: Am emoţii mari de tot şi multe, să dau la toată lumea. E un eveniment de clasă în care vedem şi ne întâlnim cu elita.
– Cine v-a asigurat ţinutele de gală şi cum credeţi că vă veţi descurca împreună, din postura de prezentatori?
Amalia: Rochia mea este semnata Wilhelmina Arz, pantofii sunt oferiţi de Cristina Bâtlan, deci de Musette.Cu Mircea am trecut anul trecut prin aceeaşi experienţă de co-prezentatori la covorul roşu, la Premiile Gopo şi ne completăm foarte bine. Încă de la început, „îi împărţim” pe cei pe care îi intervievăm, în funcţie de stilul fiecăruia dintre noi. Mie îmi revine partea mai sobră, Mircea se va juca mai mult în interviuri – e exact asa cum ne ştiţi pe fiecare de la Ştiri sau Poveştiri.
Eu şi Mircea avem şi o relaţie amicală, se întâmplă să ne întâlnim în fiecare seară la machiaj când eu mă pregătesc pentru Ştirile Nopţii şi el pentru Poveştirile de Noapte, iar anul trecut m-a surprins încă de la început, când a scos din haină o floare şi mi-a oferit-o în stilul Omuleţului lui Gopo, aşa că mă aştept să trecem şi anul acesta prin maratonul de interviuri nu doar concentraţi să nu ne scape nimic, dar şi cu haz.
Mircea: Ţinuta mea e asigurată de echipa de stilişti ai MediaPro, dar am avut şi eu o idee, care sper să surprindă, să placă şi să nu fie scandaloasă.
– După părerea voastră care credeţi că este cel mai talentat actor român?
Amalia: Mie îmi place enorm Victor Rebengiuc care a fost absolut fermecător şi la interviul pe covorul roşu pe care i l-am luat anul trecut. Dintre cei mai tineri, Marius Manole, Andi Vasluianu şi George Piştereanu.
Mircea: Nu cred că putem măsura talentul. Cred că fiecare om este talentat la actorie măcar şi 5 minute, când îi spune şefului că e răcit şi nu vine la serviciu, dar, de fapt, amândoi ştiu că au băut împreună cu o seară în urmă. Actorii însă sunt cei care excelează şi cred că fiecare e talentat în măsura în care a trăit expriente similare cu personajul e care îl interpretează.
– Amalia, te-ai vedea jucând într-un film?
Amalia: Doar dacă vreo voce autorizată m-ar convinge că am talent. Altfel, ca vis, aşa, cui nu i-ar plăcea?!
– Mircea, tu preferi personajele negative sau pe cele pozitive?
Mircea: Prefer roluri negative pentru că pe băieţii răi îi iubesc toate fetele. Dar dincolo de pozitiv sau negativ mie îmi place să fac lumea să râdă.
– Care sunt filmele voastre preferate pe care le urmăriţi mereu cu plăcere?
Amalia: „Breaking the Waves”, „Elegia”, „Hable con ella”, „Dogville”, „Requiem for a dream”, „Snatch”, „Pulp fiction”, „Whatever Works”.
Mircea: Toate, cât timp au un mesaj sau exprimă ceva. Deci filmele mele preferate sunt europene, deşi mă distrez uneori cu producţii americane pe care nu le consider uşoare, ci doar altfel.
– În proiecte sunteţi destul de activi amândoi, aş vrea să ştiu cum staţi pe plan personal?
Amalia: Eu sunt la fel de pătimaşă în plan personal, cum sunt şi profesional.
Mircea: Dacă tot suntem la o discuţie despre filme îmi amintesc că în „Diavolul se îmbracă de la Prada” personajul spune că atunci când viaţa personală nu arată tocmai bine înseamnă că urmează o avansare în cea profesională. Aştept să avansez.
– Care ar fi cea mai importantă lecţie de viaţă pe care aţi învăţat-o până acum?
Amalia: Nimic nu e într-un singur fel. Nici bine absolut şi nici rău absolut. Toţi avem câte o latură bună şi una rea şi din ambivalenţă aceasta, important e ce alegem fiecare pentru noi şi cum alegem să vedem restul lumii.
Mircea: Să nu îi laşi pe oameni să-ţi lovească sufletul, iar când crezi că totul e pierdut să îţi aminteşti că ţi-au rămas visele şi amintirile pentru care merită să trăieşti, pentrtru că ele nu pleacă nicăieri şi nu te trădează niciodată.
Dana Popa