Apoi, mă întorc la punctul de plecare pe malul de sud. Nu parcurg o distanță mare, iar aceia dintre voi care sunt alegici la plimbări ar putea să facă față unei astfel de mici hoinăreli.
Deși am numit hoinăreala această mică o plimbare… de fapt, o mare parte din ea, eu doar stau pe loc, mă uit în jur și admir priveliștea. Și mă plimb prin zonă până când ceva îmi captează, din nou, atenția.
Sau, poate, mă așez și mă uit la oamenii care trec pe lângă mine, pentru o oră sau două. Nimeni nu se grăbește, iar asta e o parte a Londrei care transmite o energie specială.
Cel mai bun sfat pe care pot să îl dau oamenilor care se plimbă prin centrul Londrei e să nu se grăbească. Ce motive ar avea să se grăbească? De fiecare dată când merg la Londra, oamenii se grăbesc de parcă ar fi protagoniștii unei nebunii… rezidenții se grăbesc la serviciu, turiștii se grăbesc către următorul obiectiv de vizitat… grabă… grabă … grabă peste tot! Parcă îți e dor de zilele când lăsai lumea să treacă, pur și simplu.
Ieri am avut o întâlnire de afaceri în centrul Londrei și, după ce s-a încheiat cu toate lucrurile care-mi plătesc facturile, aveam nevoie de odihnă, relaxare. Toată munca și lipsa de timp fac viața să fie plictisitoare. Și, sincer, vreau să devin oricum, mai puțin plictisitor!
După întâlnirea mea cu David Cameron de la numărul 10, glumesc… Am mers în jos, pe podul Westminster, într-o hoinăreală de-a lungul digului Victoria. M-am oprit să privesc capetele de lei de pe malul râului. Leii ăștia nu sunt doar frumoși, ca obiecte de ornament care să facă malul râului mai interesat, ci au un scop vital. Da, chiar au! Voiam să mă asigur că nu există niciun risc de inundații, pentru că aveam dubii legate de agerimea polițiștilor.
Capetele de lei, care au inele de oțel în dreptul gurii, fac parte din sistemul de avertizare, în caz de inundații cauzate de râul Tamisa. Dacă nivelul apei din Tamisa ajunge la inelele din oțel din gurile leilor, se declanșează avertismentul. Sistemul tubular e închis imediat, împreună cu tunelele Tamisei.
Sistemul funcționează în felul următor: orice polițist care merge pe această porțiune a Tamisei ar trebui să fie atenți la lei. Mă întreb cum funcționează totul, pentru că data viitoare când o să văd un polițist în zona asta a Tamisei, va fi pentru prima oară!
Din fericire, șansele ca Tamisa să provoace inundații în Londra sunt mici, mulțumită barierei Tamisei, care reduce toate riscurile unei astfel de întâmplări. Dar moto-ul meu este „niciodată să nu spui niciodată”. Sau, cum zice un proverb local, „atunci când leii beau, Londra e în pericol”. Deci, dacă se întâmplă să treci pe lângă acei lei și să îi vezi cum se adapă, pleacă de acolo cât de repede te țin picioarele…
William Wallace / London is cool – A blog about life in London