Munții diferă prin formă și asperitate. Unii sunt uriași, cu o masă înaltă de câțiva kilometri. Alții sunt joși și cu înclinare mică. Un munte se ridică la o altitudine de cel puțin 300 de metri deasupra mediului său înconjurător.
Unii munți sunt piscuri izolate. Însă, cel mai des, ei sunt grupați într-un lanț muntos. Există lanțuri muntoase care au sute sau chiar mii de vârfuri.
Munții nu se găsesc doar la suprafața pământului, ci și pe fundul mării. De fapt, bazinele oceanice adânci adăpostesc cei mai falnici munți de pe planetă.
Dacă am considera că înălțimea totală a unui munte include atât suprafața lui de sub apă, cât și pe cea de deasupra, cel mai înalt munte ar fi Mauna Kea, din insula Hawaii.
El are o înălțime de 4.205 metri deasupra nivelului mării și circa 4.887 metri sub apă. Deci, înălțimea sa totală de aproximativ 9.100 metri îl transformă în cel mai înalt munte din lume.
Cel mai înalt munte aflat deasupra pământului este Everestul, de la granița dintre Nepal și China. Cel mai înalt din Europa este muntele Elbrus din Uniunea Sovietică, înalt de circa 5.633 metri. În Africa, vârful cu înălțimea cea mai mare este Kilimanjaro, cu 5.963 metri.
Muntele Aconcagua din America de Sud, aflat la granița dintre Argentina și Chile, are 6.969 metri înălțime. În Australia, muntele Kosciusko are doar 2.226 metri înălțime.