Cuvântul „laser” se formează din primele litere ale unor alte construcții ștințificie de dimensiuni mari. Primele două litere vin de la „amplificarea luminii”. S-ul, e-ul și r-ul reprezintă „emisie stimulată de radiații”.
Deci, laserul amplifică lumina. Laserul poate lua un fascicul de lumină slab și îl poate transforma într-unul puternic. Așa că laserul produce fascicule atât de puternice încât pot face găuri mici în benzi de oțel în mai puțin de o secundă.
Fasciculele de laser pot parcurge distanțe mari prin spațiu fără să se împrăștie sau să îi slăbească puterea. Din această cauză, fasciculele devin un mod de comunicare în spațiu. Laserul mai poate fi folosit și în medicină, știință și industrie.
Oamenii de știință cred că lumina călătorește în unde. Distanța de la vârful unei unde de lumină până la următoarea poartă numele de lungime de undă. Lumina care vine de la soare sau lămpi e un amestec de mai multe lungimi de undă. Fiecare lungime de undă produce o culoare specială.
Fasciculul unui laser este făcut din raze care au exact aceleași lungimi de undă. Razele din lumina comună călătoresc în diferite direcții. Cele din fasciculul unui laser merg exact în aceeași direcție. Fasciculul laserului nu se împrăștie și nu slăbește.
Toate razele dintr-un fascicul sunt în linie. Asta înseamnă că vârful fiecărei linii este în același punct ca și al celorlalte. Atunci când razele luminii sunt poziționate astfel, se întăresc una pe cealaltă. De aceea, fasciculul unui laser este foarte puternic. Raza unui laser pornește din interiorul său printr-o scânteie de lumină care are aceeași lungime de undă ca și raza.