Elevii ar putea fi obligați să cânte zilnic imnul României

Un grup de senatori PSD a propus o inițiativă legislativă către Senat potrivit căreia elevii din învățământul primar ar trebui să intoneze în fiecare zi, la începutul cursurilor, imnul României.

Mai mult, cei care nu vor respecta legea vor fi sancționați cu o amendă de la 30.000 la 100.000 de lei.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice mai stabilește ca drapelul României să fie arborat, nu numai permanent, ci și „obligatoriu” pe edificiile și în sediile autorităților și instituțiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituțiilor de învățământ și cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, la aeroporturile cu trafic internațional și ca pavilion pentru navele de orice fel și alte ambarcațiuni ce navighează sub pavilion românesc.

Este interzisă, de asemenea, arborarea drapelelor altor state pe domeniul public sau privat al statului, al unității administrativ-teritoriale ori pe proprietatea privată a persoanelor fizice în alte situații decât cele prevăzute în prezent de lege.

Inițiativa legislativă, care a trecut de Senat în forma propusă de inițiatori, va fi dezbătută de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională.

Imnul României, „Deșteaptă-te române”:

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viață-n libertate ori moarte! ” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Și oarba neunire la Milcov și Carpați!

Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,

Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare,

În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inimă duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!

Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechïul nost’ pământ!