Care este originea pălăriei

Termenul de pălărie se trage din cuvântul anglo-saxon haet, care înseamnă a acoperi. Prima dată omul a folosit pălăria pentru a-l apăra de ploi și soare. În regiunile nordice, pălăriile erau confecționate din piele, iar în sud din stuf sau paie.

Un moment important în dezvoltarea pălăriei a fost pălăria pentru război care a devenit cască. Oameni de pretutindeni au folosit casca care era și din metal pentru a proteja individul de săbii și săgeți. Primele pălării au fost purtate de triburi și aveau o formă hidoasă pentru a speria inamicul.

Astăzi, în multe țări pălăria este un accesoriu decorativ purtat pentru a fi la modă sau cum este eticheta unor ceremonii.

Fesul a fost descoperit de țările din vestul Asiei – de obicei avea culoarea roșie. Arabii au descoperit turbanul, care este purtat cu anumite ornamente pentru a inidca rangul. Coroanele pentru regi și regine sunt tot un simbol al rangului lor.

În urmă cu aproape 500-600 de ani s-au pus bazele primei fabrici de pălării. Se realizau pălării din lână, blană de castor. Apoi domnii preferau pălăriile pentru a-și expune gentilețea. Se mai purtau pălării în scopuri religioase sau politice – călugării, călugărițele aveau un anumit tip de pălărie, preoții un altul și tot așa.

Adepții puritani ai lui Oliver Cromwell purtau o pălărie specială ca de vrăjitoare și cu un fel de coroană.

Pălăriile au fost denumite după primii oameni care le-au purtat sau care le-au inventat, ba chiar și după locul în care au fost purtate.