Una dintre cele mai semnificative diferențe este chiar data calendaristică a sărbătorii. Pâna la schisma care a dus la separarea celor două religii, data era calculată după un sistem comun. Apoi însă, fiecare a decis calcularea ei după altă metodă.
Pe de o parte, Biserica Ortodoxă stabilește data Paștelui după calendarul Iulian, în timp ce Biserica Romano-Catolică alege pentru aceasta calendarul Gregorian. Astfel, ambele date ale sărbătorii se găsesc în intervalul martie – aprilie, variind cu de la o săptămână la cinci sau șase. O dată la cativa ani, data coincide, cum este cazul acestui an.
Postul
În perioada dinaintea Paștelui, ortodocșii țin post 7 saptamani. Este cel mai lung post din an pentru ei, în care se mănâncă legume și fructe (în general produse vegetale), iar în anumite zile este permis și peștele. Consumul de carne, ouă, produse lactate și orice este de origine animală este interzis..
Credincioșii catolici țin post 4-5 saptamani, acesta presupunând evitarea preparatelor din carne, toate celelalte fiind permise.
Săptămâna Mare și Floriile
Și unii, și altii sărbătoresc Floriile, adică intrarea lui Iisus în Ierusalim și începutul Săptămanii Mari. Pe parcursul acesteia, pregatirile sunt asemanatoare. Se termină curățenia de primăvară, se pregătesc diverse tipuri de mâncare specifice sărbătorii (cozonaci, mâncăruri din carne de miel, se vopsesc ouă etc.), dar se fac și pregătirile sufletești (împărtășania). Majoritatea alege șă facă spovedania și împărtășania joi sau vineri, înaintea Învierii.
O particularitate a Săptămânii Mari ortodoxe sunt Deniile, slujbe religioase ținute în fiecare zi, aproximativ între orele 18:00 si 21:00. Fiecare zi are o structură proprie, în funcție de evenimentul de care ne amintim în acea zi. De exemplu, în Joia Patimilor se citesc „cele 12 Evanghelii” – pasaje din Biblie, referitoare la patimile și răstignirea Mântuitorului; în Vinerea Mare se cantă „Prohodul” și se trece, conform traditiei, pe sub masă; după terminarea prohodului se înconjoară de trei ori biserica, înainte de terminarea slujbei.
In Săptămâna Mare, mulți oameni aleg să țina post negru. Este considerat o curățire și o jertfă, pentru purificare înainte de împărtășanie.
Sâmbăta Mare
Sâmbata Mare își are propriul ritual. În cazul catolicilor, este vorba de o slujbă religioasă compactă, la care participarea este obligatorie – este vorba de o participare activă, în cadrul slujbei cântându-se imnuri, punându-se întrebări și citindu-se pasaje din Biblie. La sfârsit, participanții sunt împărtășiți cu ostie (pâine nedospită) și se face „procesiunea” – înconjurarea bisericii de către preoți și credincioși.
Slujba religioasă ortodoxă din Sâmbăta Mare este mai lungă. Există mai multe ritualuri de îndeplinit, iar serviciul religios poate dura și câteva ore după miezul nopții. După terminarea acestuia, credincioșii merg la cimitir, ducând „lumina” luată de la biserică. Acest obicei se practică și în cazul catolicilor.
Duminica de Paște
În dimineața zilei de duminică, foarte devreme, se obișnuiește sfințirea unui coșuleț cu diverse alimente specifice sărbătorii: ouă roșii, cozonac, carne de miel, uneori vin sau prăjituri. Ritualul este practicat și de către catolici (cu diferența că în unele parohii sfințirea se face sâmbătă după-amiază, înainte de Înviere).
Apoi, înainte de micul dejun, toți membrii familiei se spală pe față cu apă în care a fost pus un ou roșu și un ban (simboluri ale sănătății și belșugului).
În după-amiaza zilei de duminică, se mai ține un serviciu religios în ambele cazuri. Ortodocșii o numesc „a doua Înviere”, la care se citește Evanghelia în câteva limbi diferite.
Iepurașul
Tradiția spune că duminică vine „iepurașul”, ce aduce daruri pentru copii. Cum unul dintre obiceiurile mai vechi de Paște era că duminică să se poarte haine noi (simbol atât creștin, cât și mai vechi, păgân, din perioada în care Paștele era sărbătoarea primăverii, a noii vieți, a naturii), cele două au fost asociate. Astfel, copiii primesc de Paște hăinuțe noi, pe care le poartă în această zi.