Primul lucru care frapează atunci când ajungi în Coober Pedy sunt indicatoarele de avertizare, care te atenționează despre pericolul de a cădea în gropi nesemnalizate.
Și pentru că sunt extrem de multe astfel de gropi, localnicii încearcă să se protejeze așa cum pot.
Găurile reprezintă de fapt calea de acces către galeriile vechi. Gurile de acces sunt mici, pentru ca acum 50 de ani exploatarea se făcea manual, dar pe măsură ce cobori, galeriile se lărgesc.
Având de ales între climatul deșertic de la suprafață și răcoarea din mină, localnicii au ales-o, în mumăr tot mai mare, pe cea de-a doua.
S-ar putea crede că traiul de sub pământ înseamnă întuneric și umiditate, însă ei au găsit modalitatea de a transforma „peșterile” într-un adevărat cămin.
Cei cu imaginație mai bogată au chiar și „ferestre”…
… iar cei care trăiesc în galeriile de sub deal au chiar și ieșire „la stadă”.
Printre localnici se găsesc și persoane cu simțul umorului extrem de dezvoltat.
Viața subpământeană este atât de intrată în rutină încât există și biserici.
Deși „apartamentele” din galerii sunt proprietate privată, vizitatorii sun întotdeauna bineveniți iar viața socială nu lipsește.
Mai mult, există chiar și hoteluri pentru cei care doresc să încerce acest stil de viață.
Pentru a evita posibilul sentiment de claustrofobie, camerele de hotel au și o ieșire direct afară.
Fiecare cameră este racordată la sisteme de ventilare și încălzire, iar zgomotul exterior este inexistent.