Unul din ei se știa că sforăie atât de cumplit, așa că au convenit să doarmă în cameră cu el pe rând, fiecare câte o noapte.
A doua zi dimineața, vine primul care a avut „onoarea”, cu ochii roșii, părul răvășit, obosit mort:
– N-am putut dormi toată noaptea, am stat în fotoliu și m-am uitat la el.
A doua zi, următorul, rupt de somn și el:
– Cum să dormi, se clatină acoperișul de la sforăitul ăstuia, am stat toată noaptea în fotoliu și m-am uitat la el.
A treia zi, vine al treilea proaspăt, odihnit, bine dispus. Ceilalți mirați:
– Cum ai reușit să te odihnești?!?
– Simplu. Înainte de a ne băga în pat, l-am strâns tare în brațe, l-am sărutat dulce și i-am spus noapte bună. N-a închis un ochi toată noaptea.