Ce nu știai despre săbii

Sabia a fost o armă principală în bătăliile din Evul Mediu, dar și cea mai prețuită și onorată unealtă a morții. Astăzi, cei care dețin săbii sunt fie colecționari înstăriți, fie pasionați de arme. „Să mori în luptă de sabie” a fost modalitatea preferată de încheiere a socotelilor lumești pentru generații întregi de războinici de pretutindeni, deoarece se consideră că este cea mai onorantă moarte. Vă dezvăluim în continuare câteva lucruri pe care probabil că nu le știați despre săbii, cărora istoria le-a rezervat pagini speciale, dedicate cercetării și inventarierii lor.

Săbiile din Europa au evoluat de la cele Celtice din oțel la cele cu două muchii (spade), apărute în Epoca Bronzului, iar evoluția lor a determinat și modernizarea scuturilor de apărare.

Cele mai vechi săbii din Evul Mediu au fost create pentru a tăia, iar la început aveau lame de mai puțin de un metru lungime, proiectate pentru a fi folosite cu o singură mână, cealaltă mână ținând scutul.

Între anii 1300-1500 săbiile au evoluat, principala modificare fiind alungirea mânerului și a lamei. În jurul anului 1400 a apărut sabia japoneză Katana – folosită de samurai -, primele referințe despre sabia lungă diferită de „tachi” datând încă din secolul al 12-lea.

Sabie japoneza Wakizashi din perioada Edo (1603 – 1868)

Au fost descoperite numeroase documente despre săbiile lungi și tehnicile de mânuire a acestora, datând din secolele al 13-lea și al 16-lea. Până la sfârșitul Epocii Medievale, săbiile au devenit tot mai ascuțite și mai tăioase, iar cele cu mâner masv și deseori decorat au căpătat popularitate.

Renașterea este caracterizată de o masivă dezvoltare a mânerelor săbiilor și a formelor acestora, dar Iluminismul a însemnat sfârșitul săbiilor ca arme.

Câteva dintre cele mai cunoscute săbii din istorie sunt sabia generalului Yamashita, forjată între anii 1640-1689, sabia de cavalerie cu lamă curbată care i-a aparținut generalului Jose de San Martin, spada de tip Claymore a lui William Wallace, Tizona – sabia favorita a eroului spaniol El Cid, sabia cu aur a lui Napoleon Bonaparte, „Sabia Milei” care i-a aparținut lui Edward the Confessor, Zulfiqar – cea mai veche și prețuită sabie a Islamului, Honjo Masamune – faimoasa katana a fierarului Masamune și Joyeuse, prețioasa sabie a regelui Carol cel Mare.

Sabie modernă

„Dacă fierarii din vremuri străvechi ar fi făurit săbii cu materialele de astăzi ele nu ar fi fost diferite de cele actuale din punct de vedere al design-ului, fiecare fiind creată cu un scop anume, însă ar fi fost cu mult mai durabile. Un exemplu de săbii care au rezistat în timp și al căror oțel se apropie de calitatea celui de astăzi sunt Ulfberth, săbii care datează de peste 1.000 de ani”, a declarat în exclusivitate pentru Apropo.ro Lars Hansen, designer în cadrul unei firme americane care produce cu acuratețe replici ale unor săbii istorice.

„Refacerea unei săbii rupte este posibilă, însă lama trebuie tratată ca și cum ai crea un pattern. Bucățile trebuie turnate într-un bloc, iar lama va fi extrasă în forma finală dorită. Nu este recomandat să încerci să unești pur și simplu părțile deteriorate, din motive de siguranță”, a mai explicat Lars Hansen.

Vă întrebați cât de profitabilă este o carieră în această industrie? Hansen ne-a spus că dacă îți propui să te autodepășești mereu și dacă studiezi constant, atât din cărți și forumuri specializate cât și prin contact cu cunoscători sau cu activități din domeniu poți ajunge să obții performanțe notabile, dar cel mai probabil nu vei ajunge la nivelul la care să îți permiți o vilă cum au vedetele de la Hollywood.