7 recorduri pe care nimeni nu ar vrea să le depășească
7. Cea mai mare distanță la care cineva a fost aruncat de o tornadă și a supraviețuit
Pe 12 martie 2006, Matt Sutter, în vârstă de 19 ani, se afla în rulota bunicilor săi, în Fortland, Missouri. Deoarece vântul se întețea, Sutter s-a ridicat de pe sofa și s-a dus să închidă geamurile.
În acel moment, Sutter a auzit un vuiet. „Era din ce în ce mai puternic, de parcă 10 avioane militare cu reacție s-ar fi apropiat de noi”, a povestit ulterior Sutter. „Ușile rulotei au fost zburate de rafalele puternice de vânt, rulota însăși s-a răsturnat iar pereții au început să se dezmembreze”. În acel moment, Sutter a fost lovit la cap de o lampă și și-a pierdut cunoștința, iar bunica lui a povestit că trupul lui Sutter a fost „supt” de tornadă.
Sutter s-a trezit aproape 400 de metri mai departe de rulotă (mai exact 398,37 metri), teafăr și fără răni, cu excepția unei julituri pe scalp. În mod miraculos, nici bunicii lui nu au pățit nimic, fiind protejați de mobilele căzute peste ei.
Recordul lui Sutter nu este fără precedent: în 1999, un copil din Oklahoma a „zburat” 30 de metri, iar în 1955, o fată din Dakota de Sud și poneiul ei au fost aruncați (nevătămați) de o tornadă 300 de metri.
6. Cei mai grei oameni
Ținând cont că în 2013 ponderea populației obeze americane era de 34%, nu ar trebui să mire pe nimeni că cei mai grei oameni din istorie au fost americani.
Jon Brower Minnoch, din Washington, cântărea deja la vârsta de 12 ani 135 de kilograme. De atunci, el a continuat să acumuleze până a ajuns la greutatea de 635 de kilograme, în 1978. În luna martie a acelui an, suferind de inimă și insuficiență respiratorie, el a fost transportat la spital, pentru operațiune fiind necesari 12 pompieri. Diagnosticat cu edem, doctorii au estimat că numai cantitatea de lichid din corpul său este de circa 400 de kilograme.
În cei doi ani petrecuți în spital, Minnoch s-a căsătorit cu o femeie numită Jeanette, ocazie cu care a mai stabilit un record – cea mai mare diferență de greutate între doi soți, Jeanette având doar 50 de kilograme.
Regimul drastic pe care l-a urmat l-a făcut să slăbească 419 kilograme, însă i-a afectat organismul, astfel că Minnoch a murit în 1983, la vârsta de 41 vde ani.
Cea mai grea femeie a fost Rosalie Bradford, a cărei greutate maximă a fost de 544 kilograme. La fel ca și Minnoch, Bradford s-a luptat toată viața cu obezitatea, însă această a luat-o razna cu adevărat abia după ce s-a căsătorit și a născut. Deprimată, a încercat să se sinucidă luând un pumn de pastile, însă din cauza greutății, acestea nu au făcut-o decât să doarmă câteva zile.
După ce a urmat dieta specialiștului în slăbit Richard Simmons, ea a slăbit 317 kilograme (recordul de slabire pentru o femeie), astfel că și-a continuat studiile. A murit în 2006, la vârsta de 63 de ani.
5. Cele mai multe și cea mai mare piatră la rinichi
În decembrie 2009, se împlineau deja șase luni de când Dhanraj Wadile, proprietarul unui magazin din localitatea Shahadah din India suferea de dureri groaznice abdominale. Convins să meargă la spital, doctorul Ashish Rawandale-Patil i-a scos, numai din rinichiul stâng, după o operație de șapte ore, nu mai puțin de 172.155 pietre, cu mărimea variind între un milimetru și 2,5 centimetri.
După o lună în care echipa doctorului Patil a numărat pietrele, acestea au fost trimise spre omologare la Guiness, care l-a declarat pe Wadile noul recordmen mondiial, precedentul record fiind de 14,098 pietre scoase de la un pacient.
Și deținătorul recordului pentru cea mai mare piatră la rinichi este tot indian, un polițist pe nume Vilas Ghuge. În februarie 2004, lui Ghuge i-a fost îndepărtată chirurgical o piatră cu diametrul de 13 centimetri, în condițiile în care, de regulă, acestea nu depășesc 9 centrimetri.
Un alt concurent vla titlul de cea mai mare piatră la rinichi este ungurul Sandor Sarkadi, căruia i-a fost îndepărtată o piatră de dimensiunea unei nuci de cocos, cu o greutate de 1,13 kilograme.
4. Supraviețuitorul celui mai rapid accident
Donald Campbell a deținut opt recorduri mondiale la viteză, atât pe uscat cât și pe apă. Și la acest moment este singura persoană care a stabilit recorduri mondiale la cele două categorii în același an (1964). Totuși, pe 16 septembrie 1960 el a stabilit un record pe care nu și l-a dorit.
Donald a fost unicul fiu al lui Sir Malcolm Campbell, pionier al curselor de viteză și deținător, la rândul său, a 13 recorduri mondiale de viteză, atât pe apă (4) cât și pe uscat (9). După moartea tatălui său, a considerat că este necesar ca tradiția familiei să fie continuată iar la fiecare nou succes al său își întreba cunoscuții „dacă tatăl său ar fi mândru de el”.
În cursul tentativei de a stabili un nou record, pe pista de sare de la Bonneville din Utah el a pierdut controlul vehicolului la 586 de kilometri la oră, însă a avut noroc „cu carul”, structura de rezistență a Bluebird-ului salvându-i viața, chiar dacă a avut fractură de craniu.
După câteva luni a apărut din nou pe pistă iar patru ani mai târziu, în 1964, a stabilit un nou record de viteză pe uscat – 648,5 kilometri pe oră.
A murit în 1967, tot din cauza pierderii controlului vehicolului cu care incerca să stabilească un nou record, de data aceasta pe apă. Trupul său a rămas pe fundul lacului Coniston Water până în 2001, când a fost recuperat.
3. Cea mai lungă perioadă de timp petrecută pe targă într-un hol de spital
Guiness World Records a fost nevoit să creeze o nouă categorie de recorduri atunci când britanicul de 40 de ani Tony Collins a raportat că a petrecut 77 de ore și 30 de minute întins pe targă în holul unui spital.
Bolnav de diabet, Collins a răcit și a ajuns la spitalul Prințesa Margareta din Awindon, sânbătă 24 februarie 2001. În așteptarea unui pat disponibil, Collins a fost așezat pe o targă, într-un hol, la ora 15.00. După trei zile de chinuri, lipsă de intimitate și rugăminți adresate asistentelor pentru diverse nevoi, i s-a găsit în cele din urmă un pat, dar deabia marți la ora 20.30.
În mod ironic, în timp ce Guiness investiga pățania lui Collins pentru a omologa recordul, acesta s-a îmbolnăvit din nou și a ajuns la același spital. De caceastă dată, el a fost „cazat” pe targă doar 60 de ore, ceea ce la făcut să declare că „din nefericire, acesta este genul de record care poate fi depășit zilnic”, referindu-se la Serviciul Britanic de Sănătate.
Predicția lui Collins s-a adeverit în martie 2013, atunci când un bărbat de 62 de ani, suspect de infarct, a petrecut ȘASE zile (144 de ore) pe targă într-un alt spital (Great Western Hospital) din aceeași localitate. Și June Rogers (41 de ani), a așteptat 157 de ore eliberarea unu pat, dintre care 88 pe o targă. Însă niciunul dintre aceste recorduri nu au fost omologate, în cazul bărbatului care a făcut infarct din cauză că targa s-a aflat într-o zonă „specială” iar în cazul lui Rogers din cauză că cele 88 de ore petrecute pe targă nu au fost consecutive.
2. Cele mai multe amputări suferite la același membru
Unele recorduri nu pot fi depășite nu numai din cauză că nu există amatori,, ci și din cauza faptului că este puțin probabil să se repete condițiile. Este cazul lui neo zeelandezului Clint Hallam, care a avut aceeași mână amputată… de trei ori.
Prima amputare a survenit în 1984, când Hallam, aflat în închisoare, și-a tăiat mâna deasupra încheieturii la un fierăstrău circular. Chirurgii au reușit să i-o atașeze la loc, însp după patru ani, în urma unei infecții, au fost nevoiți să i-o amputeze din nou.
După 10 ani, în 1998, lui Hallam i s-a oferit șansa unui experiment istoric: să fie beneficiarul primului transplant de mână. Ajuns în Franța, medicii de la un spital din Lyon i-au grefat cu succes mâna unui motociclist mort.
Mai târziu, Hallam a declarat că a urât acea mână încă de la început: „Mâna era mai mare, fără păr și rozalie. Eu sunt brunet și păros. Chiar nu se potrivea!”., Singurul lucru bun pentru el a fost relația cu asistenta Marti, pentru care și-a părăsit nevasta și copiii.
După ce a încetat să ia medicația anti-rejecție, inevitabil corpul a respins noua sa mână, care a trebuit să fie amputată din nou, în 2001.
1. Cel mai mare număr de oase fracturate
Până la retragera sa, în 1977, Robert Craig Knievel a efectuat peste 150 de salturi cu motocicleta. În timpul a 18 dintre cele 150 de sărituri, accidentele sau ghinioanele i-au produs nu mai puțin de 433 de fracturi la 35 de oase diferite.
Retragerea nu s-a dovedit mai puțin periculoasă decât cariera de motociclist. Un accident pe terenul de golf i-a adus o proteză de șold iar două căderi în piscină l-au fericit cu mai multe coaste și un genunchi rupte.
La sfărșitul vieții, Knivel ajunsese să aibă atașat de corp un dispozitiv care elibera morfină și heroină sintetică direct în șira spinării.