1989-2009: 20 de ani de democratie gresit inteleasa si prost aplicata! (Video)
Au trecut 20 de ani de cand Romania si-a schimbat destinul, prin
Revolutia din decembrie ’89. Au urmat doua decenii de evenimente
care ne-au influentat viata si care ne-au adus unde suntem
acum.
Cei mai importanti ani ai evolutiei noastre
post-decembriste au fost, fara indoiala, 1990-1991. Atunci
am aflat, la prima mana, ca libertatea poate fi si o povara si ca
democratia nu vine fara sacrificii.
1990 a fost primul an al libertatii noastre. Am
primit-o cu bucurie, fara sa punem la indoiala faptul ca viata
noastra va fi perfecta si ca vom putea gestiona fara gres ce ni s-a
dat.
1990 a inceput cu lacrimi. Revolutia ne daduse
libertate, insa noi mai aveam de rezolvat lucruri lasate
neterminate: sa ii plangem pe cei care si-au dat viata in
evenimentele de la Bucuresti si Timisoara. Pe 12 ianuarie, Romania
era in doliu national.
Apoi, 23 de milioane de romani au inceput sa invete din mers
democratia, cu un entuziasm nemaivazut in tara, dupa decenii lungi
de dictatura si teroare.
Nu aveam inca repere clare despre democratie. Doar o imagine
vaga despre cum ar trebui sa fie.
Pe 23 ianuarie, cand Frontul Salvarii Nationale (FSN) isi calca
promisiunea initiala si decidea sa participe la primele alegeri
libere, apar proteste ample.
Patimile se aprind si tara se imparte in doua tabere. Insasi
Televiziunea Romana se abtine sa transmita evenimentul, pretextand
aparitia cetii.
Partidele politice cer FSN sa se retraga, acuzandu-i pe Ion
Iliescu si pe apropiatii lui ca sunt prea legati de fostul regim ca
sa conduca Romania libera de comunism.
Simpatizantii Frontului organizeaza o contramanifestatie la care
se striga pentru prima data „Moarte intelectualilor!”.
Uitandu-se la atmosfera inflamata de atunci, Silviu Brucan avea
sa spuna ca mai avem nevoie de 20 de ani ca sa intelegem
democratia.
Ziua de 20 mai 1990, ziua primului scrutin liber a coincis cu
Duminica Orbului. Ironic, remarcau atunci opozantii lui Ion
Iliescu, pentru care incapatinarea celorlalti de a vota cu patima
fosti activisti comunisti raminea de neinteles. Ziua alegerilor a
fost pentru toti un tur de forta.
Pentru un prim exercitiu electoral, romanii au avut o misiune
foarte grea. Buletinele de vot au avut 32 de pagini. Peste 80 de
partide s-au inscris in cursa pentru cele 500 de locuri ale
Parlamentului.
Aproape 17 milioane de romani erau inscrisi pe liste si votul a
fost prelungit in unele locuri chiar pana la miezul noptii.
Rezultatul scrutinului nu a uimit pe nimeni.
In final, Ion Iliescu si FSN castiga alegerile cu un scor care
aminteste de vremurile apuse – aproape 86% pentru presedinte, 66%
pentru partidul sau. Observatorii constata fraude, dar insuficiente
ca numar pentru a influenta rezultatul.
Tara s-a rupt in doua, pentru ca tinerii au considerat, atunci,
ca victoria FSN este o tradare a revolutiei.
Ei isi instaleaza corturi in Piata Universitatii, pe peluza din
fata Teatrului National, protestand mai multe zile.
Au fost numiti golani, iar prietenia dintre presedintele tarii,
Ion Iliescu, si liderul minerilor, Miron Cozma, da „roade” intr-un
sens mai mult decat negativ.
La mijlocul lui iunie, minerii vin la Bucuresti sa faca ordine
si sa puna capat Golaniadei.
Abuzurile si violentele din zilele 13-15 iunie s-au concretizat
in scene de un primitivism socant: de la batai aplicate oricui,
indiferent de implicare in fenomenul Piata Universitatii, pana la
urinarea pe simpatizanti ai Opozitiei, pe carti si in salile
Universitatii.
Pe 21 septembrie, Nicu Ceausescu, fiul cel mic al dictatorului,
a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare. In final, a executat
doar cinci si a murit, bolnav de ficat, in Austria.
Anul 1991 incepe cu un semn al viitoarei normalizari: pe 1
februarie, Romania devine invitat special in Consiliul Europei.
Entuziasmul clasei politice nu are insa ecou peste tot. La tara,
oamenii cereau, flamanzi, pamint. O proprietate numai a lor.
Aparitia Legii fondului funciar, in februarie 1991, isi propunea
retrocedari echitabile, insa a produs un sir interminabil de
inechitati si procese care au sufocat justitia romaneasca.
Parinti, frati si prieteni au ajuns, atunci, sa se omaore intre
ei pentru pamant si pentru dreptul de proprietate.
Dupa o Revolutie, trei mineriade si o bruma de
democratie anul 1992 debuteaza cu o numaratoare.
Toata lumea a vrut sa stie cati am ramas, la ce
ne inchinam si drept ce ne dam atunci cand suntem intrebati de
nationalitate.
La recensamant, aici traiau 22.810.000 de
romani. Eram multi, asa ca strainii au venit sa
infieze.
La inceputul lui ’92, aeroportul Otopeni arata ca o gradinita.
Oameni cu copii in brate, parinti adoptivi fericiti, intermediari
cu papornite care verificau greutatea marfii. Copiii adoptati
paraseau Romania.
In tara, minorii semnau procese verbale pentru adoptia
fratilor.
Criza economica atinge proportii nebanuite. Inflatia ajunge la
300%. Preturile explodeaza.
Petre Roman rupe prietenia cu Ion Iliescu si formeaza Partidul
Democrat, iar Guvernul ia decizia ca romanii sa devina in masa
actionari – se impart certificatele de proprietate.
Romanii sunt insa tot mai saraci. In acest context, la
Bucuresti, Stefan Cel Mare si Constantin Bracoveanu sunt declarati
sfinti. In Iugoslavia incepe razboiul.
Toamna lui ’92 ii gaseste pe romani la mitinguri electorale. Se
organizeaza alegeri si opt partide politice intra in Parlament, in
timp ce pentru presedintie se organizeaza al doilea tur: in
competitie, Emil Constantinescu si Ion Iliescu. Castigator:
Iliescu.
Intre cele doua tururi, romanii au cu adevart parte de un moment
istoric. Michael Jackson vine in Romania
Finalul lui 1993 ne gaseste in Consiliul Europei, unde Romania
este admisa ca membru cu drepturi depline. FMI ne imprumuta 70 de
milioane de dolari. Motiv numai bun de serbare.
1994. Bucurestiul intra in istoria diplomatiei mondiale. La
Forumul Crans Montana, in Casa Poporului, se intalnesc pentru prima
data in public Shimon Perez, pe atunci ministru de externe al
Israelului si Yasser Arafat, liderul organizatiei pentru eliberarea
Palestinei. Intalnirea a fost urmata de procesul care a condus la
constituirea Autoritatii Palestiniene.
Este anul in care Romania adera la diverse organisme
internationale.
1994 este si anul in care Romania a urcat cel mai sus in
ierarhia fotbalului. La Mondialele din Satatele Unite am ajuns in
sferturile de finala. La intoarcerea in tara, multimea cerea ca
Gheorghe Hagi sa fie ales presedinte. Hagi alege sa se insoare.
1995 incepe cu o majorare uriasa a datoriilor catre stat. La 1
ianuarie, taxele au crescut de 20 de ori.
In primavara lui 1995 se intampla cel mai grav accident din
istoria aviatiei romane. Airbus-ul A 310 care zbura de la Bucuresti
la Bruxelles se prabuseste la doar 3 minute de la decolare, in
apropierea localitatii Balotesti. Nu exista supavietuitori. 61 de
oameni au murit. Cauzele accidentului nu sunt clare nici
astazi.
1995 este anul accidentelor aviatice. Incep sa cada celebrele
MIG-uri. Pilotii mor pe capate.
1996. Alt an electoral, alte promisiuni, devalorizare,
tranzitie, mitinguri, retributie si asa mai departe.
Pentru romani, 1996 a inceput tragic. Tara se confrunta cu
inundatii grave.
Dupa sase ani de guvernare de stanga, Romania se
pregatea, la mijlocul anilor ’90 sa vireze spre dreapta. O
schimbare pe care multi au asteptat-o ca pe o salvare, dar care nu
ne-a dus, in final, acolo unde speram.
Intre 1996 si 2000, tara a cunoscut o serie intreaga de
dezastre naturale si scandaluri, devalorizari ale leului
si mineriade.
Luna august 1996 avea sa le aduca romanilor o veste
buna. Demult pierduta Clauza a Natiunii celei mai
Favorizate, ne era acordata din nou de americani. Bill Clinton era
presedinte al Statelor Unite.
In noiembrie ’96, un adevarat cutremur schimba fata politicii
romanesti. Pe 3 noiembrie, Conventia Democrata invingea
atotputernicul PDSR, iar doua saptamani mai tarziu, Emil
Constantinescu, punea punct primei perioade in care Ion Iliescu
condusese tara.
Deja cunoscutul si temutul Miron Cozma, lider al minerilor din
Valea Jiului era arestat la inceputul lui ’97 pentru mineriada din
septembrie 1991. Se lasa cu proteste in Vale, dar nimic nu anunta
amploarea mineriadelor.
Iunie 1997 este la un pas sa le aduca romanilor o noua
mineriada. Cu liderul Cozma in puscarie, nemultumiti de traiul din
Vale si de salariile mici, ortacii se revolta si ameninta ca vin in
Capitala.
La sfarsitul lui august 1997, lumea intreaga este in stare de
soc. Printesa Diana de Wales, printesa inimilor, Lady Di a murit
intr-un accident de circulatie la Paris.
In 1998, incep scandalurile, PD-ul isi face deja bagajele si
premierul Ciorbea se indreapta spre iesirea din guvern.
In urma scandalurilor nesfarsite, Emil Constantinescu ne aduce
un nou premier: Radu Vasile, care renunta si la ghiul si la unghia
mare de la degetul mic, odata ajuns sa ia fraiele la Palatul
Victoria.
In primavera lui 1999 Papa Ioan Paul al Doilea si Patriarhul
Teoctist sunt brat la brat in Bucuresti. Dupa o mie de ani de
separare, un papa viziteaza o tara ortodoxa.
Vara lui ’99 devine pentru romani vara mileniului. In data de 11
august, tara noastra se numara printre putinele popoare
privilegiate sa asiste la spectacolul eclipsei totale de soare.
Sfarsitul de an vine in Romania cu noi proteste sindicale. De
data aceasta la Brasov. Salariatii de la Roman devasteaza sediul
prefecturii, dupa care blocheaza DN1.
Toti numaram deja zilele pana la venirea noului mileniu. In
1999, nimeni nu mai crede in apocalipsa, dar peste tot exista
temerea potrivit careia calculatoarele nu vor recunoaste anul 00,
asa cum este scris 2000 in limbaj informatic.
Intram liberi in anul 2000, intram liberi intr-un mileniu
nou.
Nici anul 2000 n-a fost ceea ce speram. Tara
s-a umplut de someri, fabricile au fost inchise, iar la putere
veneau cei de la PDSR (ex-FSN, viitor PSD).
Aceasta este insa si perioada in care ne-am simtit cu
adevarat liberi: vizele au fost eliminate si am fost
invitati sa ne alaturam Aliantei Nord-Atlantice. Ne-am bucurat sa
aflam ca se contura, in sfarsit, o clasa de mijloc puternica si ca
ne depaseam conditia de tara defavorizata.
2000 a fost anul in care romanii au iesit in strada,
anul in care a avut loc o miscare de protest aproape in fiecare
zi, anul in care romanii nemultumiti de guvernarea
CDR-ista, i-au readus la putere pe Ion Iliescu si PDSR.
Cel mai tragic moment a fost cel din 11 septembrie 2001. Acea zi
avea sa ramana in istorie pentru totdeauna: un avion deturnat de
teroristi intra in plin intr-unul din cele doua turnuri gemene de
la World Trade Center din NY.
4 avioane s-au prabusit in acea zi in Statele Unite, o tragedie
care a dus la moartea a 3.000 de oameni dintre care patru romani.
Atentatele au fost revendicate de gruparea terorista condusa de
Osama bin Laden. La scurt timp, George Bush declara razboi
terorismului.
Pentru romani insa, anul 2001 se incheia cu un sentiment
puternic de libertate.
Dupa 11 de la revolutie, romanii se simteau in sfarsit liberi
intr-o Europa care nu-I mai tinea la granita. Uniunea Europeana
hotarase sa elimine vizele pentru romani.
Anul 2002 se incheia insa cu o noua victorie pentru Romania.
Dupa UE care ne daduse un vot de incredere eliminand vizele, si
NATO ne invita sa devenim membrii.
Anul 2003 debuta cu anuntul partidelor de dreapta care
hotarasera sa se alieze impotriva puternicului PDSR. Pe 8 ianuarie,
se puneau bazele aliantei Dreptate si Adevar- PNL – PD.
Intre 2004 si 2007, Romania cunoaste mult asteptatul
boom economic. Nu pentru ca ne-a lovit harnicia, ci pentru
ca fratii plecati la munca in Italia si Spania au trimis munti de
bani acasa.
Tara a crescut spectaculos. Am invatat sa facem
credite, sa le cheltuim, sa iesim in lume si sa ne luam cat mai
multe case.
2004 a fost probabil unul dintre anii post-decembristi
cei mai bogati in evenimente: incepe marele exod al
romanilor catre vest. Constructori, capsunari, bone muncesc pe
branci la straini ca sa trimita acasa un ban.
Saraciti de capitalismul dur, romanii se inghesuie sa prinda un
loc de munca in strainatate si se contureaza un segment social nou:
capsunarii.
2 aprilie vine pentru unii cu un oftat de usurare. Am intrat cu
arme si bagaje in NATO, fericiti ca de-acum americanii ne vor
proteja si ca toate problemele noastre vor disparea.
Toamna, pe scena Romaniei incepe o noua telenovela! Cea
electorala!
Dragul de Stolo renunta la cursa pentru presedintia Romaniei si
… se face rocada. Printre lacrimi si sughituri, Traian Basescu
preia rolul de candidat al opozitiei in cursa pentru presedintia
tarii.
In 2005, oamenii de afaceri, intreprinzatorii isi iau avant,
incurajati de proaspata cota unica de impozitare de 16%.
Dar linistea romanilor e spulberata cu o veste bomba: 3
jurnalisti romani, disparuti in Irak. Criza a durat 55 de zile.
O rapire ciudata, ramasa cu multe semne de intrebare, in care
tap ispasitor e gasit Omar Hayssam, om de afaceri sirian cu
puternice legaturi in lumea politica romaneasca, arestat pentru
terorism si scapat apoi, in 2006, printre degetele autoritatilor…
in strainatate si condamnat in lipsa.
Iulie aduce romanilor o schimbare majora, denominarea, atunci
cand romanii se incurca in calcule cu taierea celor 4 zerouri din
coada leului puternic.
Consumul, constructiile si investitoriI straini relanseaza
practic economia tarii. Insa furia progresului se intoarce
impotriva noastra. Vanzarile uriase de masini duc la ambuteiaje
interminabile. Piata imobiliara explodeaza, locuintele se scumpesc
de pe o zi pe alta. Se construieste peste tot, haotic, fara
infrastructura, iar efectele sunt pe termen lung.
Insa primavara lui 2005, omenirea pierde un lider spiritual,
Papa Ioan Paul.
In toamna lui 2005, virusul H5N1 a declansat isterie, romanii
s-au vaccinat cu furie, au omorat pasari si au falimentat
producatorii de carne si oua.
Anul 2006 incepe cu geruri cumplite.
Filmul romanesc este primit cu onoruri in vest, in anul 2007,
datorita lui Cristian Mungiu, primul roman care ia Palm d’Or, la
Cannes, pentru filmul ” Moartea domnului Lazarescu”.
In primavera aceluiasi an, Parlamentul il suspenda pe Traian
Basescu din functia de presedinte si-l acuza ca a incalcat
Constitutia.
Anul 2008 incepea sub auspicii bune pentru
Romania, care gazduia si organiza cel mai mare summit NATO
din istorie. Summit-ul a fost prilej de adunare de pe strazi a
maidanezilor. S-au luat decizii importante, precum invitarea
Albaniei si Croatiei in NATO.
Alegerile locale sunt castigate in Capitala de
independentul Sorin Oprescu in fata PDL-istului Vasile
Blaga.
America intra oficial in criza prin falimentul bancii
Lehman Brothers,dar inregistreaza si o premiera: alegerea
primului presedinte de culoare, Barack Obama.
Finalul de an 2008 vine in Romania cu primele semne ale crizei,
scumpirea creditului si triplarea taxei auto, iar la inceput de an
2009, romanii ingheata o luna din cauza opririi gazului rusesc.
In luna iunie, moare Michael Jackson, iar doua luni mai tarziu
la Bucuresti concerteaza cea mai mare vedeta a momentului,
Madonna.
2009 este anul in care omul de afaceri Gigi Becali face
cunostinta cu arestul, acuzat ca sechestrat hotii care i-au furat
un autoturism.
Din celula odata cu euro-alegerile, Becali ajunge in Parlamentul
European ca si fata cea mica a presedintelui, Elena Basescu.
Criza se adanceste, creste numarul falimentelor si numarul
somerilor.
Gripa porcina loveste si ea, iar lantul de iubire PSD-PDL se
rupe si guvernul Boc este demis.
Herta Muller, scriitoare de origine romana, castiga premiul
Nobel pentru Literatura.
Vin alegerile prezidentiale. In finala, Traian Basescu si Mircea
Geoana. Acesta din urma invingator, conform exit-pool-urilor, dar
meciul electoral este oficial castigat de Traian Basescu.
PSD contesta, fara rezultat, alegerile si noul presedinte Traian
Basescu instaleaza noul guvern Boc, dupa ce acesta fusese demis
inaintea scrutinului prezidential.
Anul 2010 a inceput sub auspiciile crizei economice si a
pandemiei de gripa porcina, dar si sub spectrul scumpirilor si al
preconizatelor concedieri din sectorul bugetar.
Romania are un Guvern votat de Parlamanet, dar
bugetul aprobat, pentru acest an, nu multumeste pe toata
lumea.
Ne asteapta vremuri grele, in continuare, mai ales ca nimeni nu
stie cand vom depasi criza economica, iar masurile luate pentru a o
combate sunt din cele mai dure, mai ales pentru unii cetateni ai
Romaniei!