Până atunci, să aruncăm o privire la o idee mai mult iritantă decât proastă: Smiley Face. În anul 1963, Harvey Ball, un artist comercial din Worcester, Massachusetts (SUA), proiecta o față zâmbitoare pentru a ridica moralul angajaților unei companii locale de asigurări.
El a primit, atunci, 45 dolari pentru 10 minute de muncă, însă (și aceasta este un mare însă) nu a avut drepturi de autor pentru „invenție”. Ulterior, însuși Harvey Ball devenise iritat de supracomercializarea Smiley Face-ului și era deranjat că acesta și-a pierdut, astfel, scopul inițial.
Apoi, în Philadelphia, în anii ’70, frații Bernard și Murray Spain au profitat de situație și au proiectat un smiley, adăugând sloganul „O zi plăcută!”. Au imprimat totul pe tricouri și pe căni de cafea și s-au umplut de bani. Cu tot cu drepturi de folosire a logo-ului.
Dar campioană este o companie cu sediul la Londra, cu a sa campanie „Smiley Faces” . Managerii acesteia și-au însușit drepturile de autor pentru această marcă, fața zâmbitoare de un galben strălucitor, promovând-o în peste 100 de țări.
Wal-Mart, cea mai mare companie din domeniul comerțului cu amănuntul la nivel mondial și cea mai mare companie din lume, după cifra de afaceri, conform listei Forbes Global 2000, în anul 2008, a încercat să conteste acest lucru și a pierdut. În 2012 , veniturile Smiley Face din SUA au atins un uimitor prag de 167 milioane dolari. Vezi cel mai ridicole zece idei care au făcut milioane de dolari:
10. Wuvit
Kim Levine era o casnică obișnuită, care stătea acasă cu ai săi copii. Într-o zi, ea a realizat că dacă pui porumb în interiorul unei pânze pe care o coși la capete și o pui ulterior în interiorul cuptorului cu microunde poți crea o pernă caldă pentru somn sau relaxare. Inițial, femeia a crezut că acest concept, Wuvit, va fi folosit doar pentru a fi oferit drept cadou sau pentru copiii din cartier, însă la scurt timp oamenii au început s-o sune pentru a crea perne pentru copiii lor care nu puteau dormi fără să se încălzească. A început să vândă pernele la magazinele locale și la târguri de artizanat, apoi în supermarket-uri, pentru ca în final să încheie un contract cu celebrul magazin Saks Fifth Avenue. Ea a scris chiar și o carte, intitulată „Mama milionară”, despre ideea să și aventura trăită de pe urma acestei inovații.
9. Icanhascheezburger.com
Iată o altă idee: Site-ul Icanhascheezburger.com a început cu poza unei pisici grase despre care inițiatorii Eric Nakagawa și Kari Unebasami spun că le-a creat o criză de râs de 73 de minute. Ei au scris deasupra pisicii „I can has cheezburger” și au decis să o arate tuturor, Apoi userii au început să trimită propriile creații. Site-ul a ajuns să aibă 35 de milioane de vizitatori pe lună, iar Eric Nakagawa și Kari Unebasami l-au vândut, în 2007, pentru suma de 2 milioane de dolari. Acum, Icanhascheezburger.com are aproximativ 100 de milioane de vizualizări/lună și a generat alte 6 bloguri, fiind unul dintre cele mai populare site-uri.
8. Bilele antenă
Bilele antenă (sau antenele cu joben) ne duc înapoi în anii ’60, atunci când compania canadiană de gaze Union Gas a pus pe o minge portocalie logo-ul „76”. Disney a produs o minge antenă cu Mickey Mouse, în 1991, și a continuat să producă mai mult de o sută de diferite tipuri de bile. În 1995, restaurantul Jack în the Box a început o campanie cu astfel de bile cu antenă zâmbitoare. Ei susțin că au vândut 17 milioane de creaturi drăguțe: căști de protecție pentru sezonul de fotbal sau coarne de cerb și diferite modele de Crăciun. Chiar și Wal-Mart, cea mai mare companie din domeniul comerțului cu amănuntul la nivel mondial și cea mai mare companie din lume, după cifra de afaceri, conform listei Forbes Global 2000, în anul 2008, are propria sa linie profitabhilă de asemenea bile cu antenă. Aceste accesorii au îmbogățit mulți oameni de afaceri, de-a lungul timpului.
7. Milliondollarhomepage.com
Să zicem că e anul 2005 și tu ești un tânăr în Wiltshire, Anglia, care vrea să facă bani pentru colegiu. Ce faci? Te angajezi la McDonald’s? Părinții tăi sunt împotrivă? Alex Tew, care avea atunci 21 de ani, a ales o cale mai bună și mai simplă. El a creat un site cu un milion de pixeli, milliondollarhomepage.com, și și-a propus să vândă publicitate pentru fiecare pixel cu 1 dolar. A reușit să o facă în mai puțin de un an și jumătate. Rezultatul este o pagină de Internet cu reclame foarte mici care au câte un URL și un slogan ce apare când cursorul trece peste ele. El a făcut peste 1 milion dolari, sumă suficientă pentru colegiu și multe alte cheltuieli.
6. Pietre pe post de animale de companie
„Pet Rock” reprezintă cel mai bun exemplu despre modul în care o idee ridicolă îți poate aduce succesul financiar. Ideea vine din anul 1970 și aparține lui Gary Dahl, pe atunci director al unei companii de publicitate din California, SUA. Totul s-a întâmplat, mai mult în glumă, în timpul unul brainstorming. Dahl a găsit doi investitori care au fost de acord cu ideea să și n-a durat decât câteva săptămâni pentru ca afacerea să se pună pe picioare. A importat din Mexic niște pietricele pe care le-a desenat frumos și le-a vândut pe post de animale de companie cu 3,95 dolari bucata. Dhal a scris și un ghid, intitulat „Pet Rock Training”, referitor la modul în care poți clădi o relație sănătoasă cu animalul tău de companie din piatră. Manualul era haios, dar cu o machetă care explica serios cum să înveți piatra să „stea” sau să „dea mâna”…
5. Jucăriile Wacky Wall Walker
Jucăriile Wacky Wall Walker au devenit cele mai populare jucării în anii ’80, în Statele Unite, devenind un adevărat fenomen național, datorită unui japonez, pe numele său Ken Hakuta. El s-a decis să cumpere drepturile de comercializare ale acestor jucării, după ce primit una asemănătoare din Japonia, de la mama sa. Erau din plastic și erau sub formă de caracatiță, însă ele coborau mai mult ca un păianjen, dacă erau aruncate pe un perete. În câteva luni după lansarea pe piața din SUA, s-au vândut 240 de milioane de bucăți, iar Ken Hakuta a câștigat 80 de milioane de dolari. Popularitatea lor a atins apogeul când au fost introduse ca premiu în cutiile de cereale de la Kellogg’s. Kellogg’s este o companie americană care produce diverse cereale, prăjituri și alte tipuri de alimente.
4. Billy Big Mouth Bass – peștele cântător
Peștele cântător este într-adevăr iritant. Ceea ce părea a fi o jucărie, peștele cântător – numit Big Mouth Billy Bass – a devenit în scurt timp o revelație pentru texani și nu numai, fiind adoptate de multe familii. El a fost inventat, în anul 2000, de Joe Pellettiere de la Brass Pro Shops, un magazin de jucării, devenind cel mai popular cadou, într-un an vânzându-se circa 1 milion de bucăți. În mai toate casele americanilor se găsea, la un moment dat, un pește pe lângă care dacă treceai începea să cânte „Don’t Worry, Be Happy” sau „Take Me to the River”, cu o voce oribilă, întorcându-și capul și dând din coadă, fiind fixat pe o placă.
3. Flowbee
Flowbee este o mașină de tuns părul cu un furtun care se atașează la un aspirator. Americanul Rick Hunts, un tâmplar din California, a visat mereu să-și poți tăia părul cu precizia unui aspiratoravut și, astfel, a inventat Flowbee, în anul 1987. A început să-l comercializeze și până în 2000 a vândut peste 2 milioane de unități. Produsul se vinde chiar și acum, profitul anual fiind estimat între 1 milion și 2,5 milioane de dolari.
2. IFart
Aplicația iFart pentru iPhone este mai degrabă stupidă decât banală și ridicolă. Nu numai că Joel Comm, cel care a inventat aplicația iFart pentru iPhone, s-a gândit că oamenii ar fi încântați de aplicația sa cu flatulența, dar a știut și că vor plăti pentru ea. Și a avut dreptate. Aplicația poate fi descărcată pentru 0,99 de dolari și i-a adus deja inventatorului ei 400.000 de dolari până acum. 113.885 de oameni au vrut să se joace cu cele 26 de sunete, încă din primele două săptămâni de când aplicația a fost pusă în vânzare, reușind să atragă 25.000 de cumpărători doar în ziua de Crăciun. Până acum, 600.000 de cleinți au descărcat aplicația IFart.
1. Oase din plastic
În 1999, Ken Ahroni era la masă cu familia, de Ziua Recunoștinței, când surorile sale se certau pe un os de curcan. Potrivit tradițiilor americane, pentru a fi norocoși, de Crăciun sau Ziua Recunoștinței, adulții și copiii trebuie să rupă un os. Atunci s-a născut ideea sa de a produce oase false, ca să ajungă la toată lumea! A înființat compania Lucky Break Wishbone Corporation, care produce zilnic în jur de 30.000 de iadeșuri (Os, în formă de furcă, de la pieptul păsărilor, format din oasele claviculelor sudate în partea inferioară). Iadeș se numește și rămășagul care începe prin ruperea acestui os. Aceste oase din plastic pot fi și personalizate, pe care le vinde în special companiilor, iar vânzările anuale ajung la peste 2,5 milioane de dolari.