10 animale specialiste în camuflare

Este adevărat că putem purta costume de camuflaj sau ne putem picta fața astfel încât să fim cât mai puțin vizibili, însă, discutând de abilitățile naturale, posibilitatea noastră este egală cu zero.

Nu același lucru se poate spune despre animale, unele dintre acestea fiind practic invizibile atunci când vânează sau se ascund de prădătorii lor naturali.

Iată deci zece animale ale căror posibilități în domeniul camuflajului i-ar face invidioși și pe… ninja.

10. Șopârla satanică cu coada în formă de frunză (Uroplatus phantasticus)

Un nume destul de dur pentru o creatură atât de frumoasă, însă l-a căpătat datorită ochilor săi roșii, coarnelor ascuțite și „zâmbetului” ușor crispat. Dacă ar putea vorbi, insectele, fluturii, viermii și păianjenii care îi servesc drept hrană probabil că ar spune despre ea că este o creatură rea. 

În ceea ce privește a doua parte a denumirii, aceasta descrie exact aspectul cozii sale, care arată ca o frunză uscată. De fapt, întregul său corp are acest aspect, permițând animalului să se ascundă perfect în pădurile tropicale din Madagascar.

Camuflajul său este și o armă de apărare împotriva păsărilor, acestea trebuind să aibă ochii foarte ageri dacă au nevoie de un „mic dejun”.

9. Bufnița (Strigiformes)

În cultura populară, bufnița este un animal „deștept”, credința venind de la ochii mari și silențiozitatea de care dă dovadă.

Pe lângă aceasta, bufnița este și un maestru al camuflajului. Cu excepția bufniței de hambar, restul speciilor imită culorile și textura habitatului în care trăiesc, o caracteristică extrem de importantă dacă ținem cont că bufnițele dorm în timpul zilei. Fără acest camuflaj, ele ar fi o pradă ușoară pentru dușmanii lor naturali.

8. Insecta băț (Phasmatodea)

Numele este concludent în ceea ce privește aspectul acestei insecte. De fapt, datorită dimensiunilor mari pentru o insectă, fără acest camuflaj ea ar fi extrem de atractivă pentru prădători. O femelă din această specie poate ajunge la o lungime de 56 de centimetri și o greutate de peste 65 de grame. 

Insecta băț are și alte mecanisme de apărare: poate imita culoarea mediului înconjurător, se poate mișca „ca o frunză în bătaia vântului” sau poate simula, pentru foarte mult timp, că este moartă atunci când se află în pericol imediat.

7. Insecta frunză (Phylliidae)

Această insectă imită atât de bine o frunză încât învățatul Antonio Pigafetta, care a navigat alături de Magellan în expediția sa în jurul lumii a crezut că este o „frunză vie”. Iată descrierea făcută de Pigafetta:

„Pe această insulă (Cimbonbon) se găsesc și anumiți copaci ale căror frunze, atunci când cad, se mișcă și merg. Ele se aseamănă cu frunzele de dud, dar sunt puțin mai scurte. Nervura lor este groasă și scurtă și au câte două picioare pe fiecare parte. Atuci când sunt atise, fug, iar dacă sunt zdrobite nu sângerează. Am ținut una timp de nouă zile într-o cutie, iar când am deschis cutia, a început să meargă în jurul ei. Cred că se hrănesc cu aer”.

Descrierea lui Pigafetta este ilară pentru standardele zile de azi, însă camuflajul acestei insecte i-a păcălit dușmanii timp de secole.

6. Cameleonul (Chamaeleonidae)

Cel mai cunoscut animal în ceea ce privește camuflajul este cameleonul. Cu vtoate acestea, există câteva concepții greșite: nu toate speciile de cameleon au abilitatea de a-și schimba culoarea, și, pe de altă parte, chiar și cea mai adaptabilă specie nu își poate schimba culoarea atât de rapid ca în video-ul de mai jos.

Video-ul a fost modificat digital pentru a servi drept reclamă pentru ochelarii de soare Ray Ban.

Rămâne totuși faptul că aceste animale își pot schimba culoarea pielii, fie pentru a se ascunde de prădători, fie pentru termoreglare – pielea absoarbe sau reflectă căldura în funcție de nevoi.

5. Caprimulgul egiptean (Caprimulgus aegyptius)

Dacă vă aflați în vestul Asiei sau în Africa și auziți un strigăt repetat care seamănă cu „kroo-kroo-kroo”, mai mult ca sigur că în apropiere se află un Caprimulg egiptean, una dintre păsările care au simțul camuflării foarte dezvoltat.

Această abilitate îi este de mare folos noaptea, mai ales unei femele care clocește ouăle direct pe sol. În această poziție, este imposibil să fie zărită de prădătorii din aer, penajul ei fiind indistinctibil față de sol.

4. Broasca râioasă (Anura)

Broaștele râioase se diferențiază de suratele lor prin pielea lor uscată, plină de negi, de unde și percepția comună că sunt mai „urâte”.

Totuți, urâțenia are o funcție extrem de importantă în existența lor: le permite camuflarea față de prădători și permite apropierea „hranei” până la o distanță convenabilă pentru a fi prinsă.

Cele mai mari abilități de camuflaj le au Broasca râioasă americană, Broasca verde europeană și Râioasa cu burta de foc din Asia.

3. Omida baron (Euthalia aconthea)

Baronul este, de fapt, un fluture obișnuit din India și Asia de Sud. Omida acestui fluture este, însă, în termeni de camuflaj, una dintre cele mai extraordinare creaturi. Trupul și picioarele acestei omizi au exact culoarea frunzelor de mango și caju pe care trăiește. Dungile albe și galbene de pe corpul ei dau senzația că sunt nervurile frunzei, făcând-o astfel invizibilă pentru păsări și crescându-i șansele de a ajunge la maturitate și de se transforma în fluture.

2. Fluturele Frunză uscată (Kallima inachus)

Chiar dacă metoda de camuflaj, asemănarea cu o frunză, este aceeași, similitudinea Fluturelui Frunză uscată cu Baronul se oprește aici. Baronul se „deghizează” într-o frunză verde, în timp ce Kallima inachus preferă asemănarea cu o frunză uscată. Baronul este expert în camuflaj în stadiul de omidă iar Frunza uscată în stadiul de fluture.

În fine, dacă la Baron camuflajul se află pe spate, la fluturele Frunză uscată camuflajul se află pe partea inferioară a aripilor, astfel că el să fie activ atunci când fluturele este în repaos., atunci când este imposibil de detectat dintre frunzele din jur.

1. Reef Stonefish (Synanceia verrucosa)

Turiștii care fac scufundări în apele tropicale ale oceanelor Pacific și Indian trebuie să fie foarte atenți dacă văd pe fundul apei o „piatră” care pare că se mișcă. Aceasta nu trebuie atinsă sub nicio formă, pentru că există șanse foarte mari să fie vorba despre un pește piatră – un animal cu aptitudini extraordinare de camuflaj. Deși nu mușcă, el hrănindu-se cu creveți și crustacee, este protejat de țepi foarte ascuțiți, veninoși. Țepii acestui pește sunt atât de ascuțiți încât pot penetra încălțări foarte groase iar veninul poate cauza moartea în unele cazuri.

În ciuda toxicițății sale, peștele piatră este consumat ca o delicatesă în unele zone ale Asiei.