1 iunie cu copii si batrani

1 iunie, Bucuresti, pe la amiaza, intr-un 336. L a Facultatea de Medicina se urca in masina doi copii nu mai mari de 8 ani, dragalasi, veseli, imbujorati si cu glasuri ca niste clopotei. Doamna in varsta care ii insotea incerca sa-i faca sa vorbeasca mai incet, sa nu deranjeze lumea din jur, dar efectul era contrar.

La Gradina Botanica, explozie de fericire a celor mici: si-au vazut niste colegi si au inceput sa le faca semne sa se urce in autobuz, sa strige la ei si sa se inghesuie unii in altii ca sa le faca loc.

Cele doua grupuri de copii s-au reunit intr-o bucurie si o harmalaie de nedescris, rasetele lor molipsind parca intregul autobuz. Ma rog, aproape intregul autobuzÂ…

Un individ in varsta (nu pot sa-i zic domn, ca numai de domn nu a fost reactia lui), tipul clasic de pensionar PCR, zdravan, bine cladit, care ridica „tineretul” de pe scaun spunand in gura mare ca merita si el atata respect, ca doar a cladit tara asta, ca ei, tinerii, sa aiba ce distruge, ei bine acel personaj a inceput sa tipe la copii sa coboare din masina.

Toate capete din jurul meu s-au intors spre tip, copiii s-au uitat nedumeriti intai la insotitoarele lor, apoi la el si in stupoarea generala o doamna indrazneste sa-l intrebe de ce sa coboare copii din autobuz.

„Pentru ca fac galagie si ocupa loc!”, a tunat specimenul, care evident ca se lafaia pe un scaun, in timp ce in jurul lui stateau in picioare femei firave.

„E ziua lor, e 1 iunie”, intervine in sprijinul copiilor cineva.” Si ce? Sa coboare, ocupa loc, vorbesc prea tare, ma deranjeaza!”, o tinea tipul pe-a lui.

A mai urmat o serie de replici, apoi batranul a coborat din autobuz. Copiii s-au intors la povestile pe care aveau sa si le spuna unii altora, insotitoarele lor trancaneau despre ultima telenovela, lucrurile pareau sa se calmeze. Ei, as!

„Cine v-a mintit pe voi ca azi e Ziua Copilului?” aud o voce. „Nu e Ziua Copilului, nu exista asa ceva. Asa ca voi de ce va bucurati, de ce sunteti asa de veseli?” continua rautacioasa aceeasi voce.

O fetita ceva mai indrazneata ii da replica: „Ba da, e Ziua Copilului, ne-a zis doamna, si ne-a dus la Gradina Botanica si ne-am plimbat si nu am facut scoala.”

„Da? Pai daca e Ziua Copilului, atunci de ce nu ezista si Ziua batranilor? Ca batranii n-are si ei ziua lor si ar trebui sa aiba, nu?”, continua necajeala.

Dau sa deschid gura si sa-i spun ca exista deja o zi a persoanelor de varsta a treia, dar spectacolul ce se anunta m-a facut sa renunt.

In timp ce copiii isi vedeau de ale lor, batrana agramata cauta sprijin la populatia din jur pentru instituirea zilei batranilor. Si a gasit, ca asa se intampla in RATB. E deajuns sa se lanseze o tema, vorba lui Evtușenko, ca imediat se gasesc in jur oameni care gandesc la fel, care au trecut prin intamplari asemanatoare ori au cunostinte care…

„Nimeni nu se mai gandeste la batrani in tara asta”, sare o cucoana care nu parea sa fie de varsta pensionarii.”Tare o duc greu batranii”, constata ganditoare nu o trestie, ci un butucÂ… de femeie, rosie si transpirata, cu vreo cateva sacose pe langa ea. „Pai nu vedeti? Totul pentru tineret, sa aiba ei tot, sa le dea lor tot. Sa munceasca, ca noi am muncit destul, ei au toata viata inainte, daÂ’ noi amaratii cat mai avem de trait? Si cu pensiile noastre abia ne descurcam. Si nici unul din astia care vrea sa fie primar nu zice ca are sa ne maresca pensiile. Eu nici nu-i votez!” se lamenta o alta femeie.

Subiectul copii parea uitat. Acum populatia de varsta a doua si a treia din autobuz isi plangea de mila, il regreta pe Ceausescu, il dadea de exemplu pe Iliescu, comenta gropile lui Basescu si ultimul discurs electoral al lui GeoanaÂ…

Eu si tanara de langa mine, ce parea studenta, ne-am uitat instinctiv catre copii. Scapati de sub privirile insotitoarelor lor, angrenate in discutia despre ziua batranilor, se simteau iar in largul lor: radeau, povestesteau si daca ar fi avut ceva mai mult spatiu, cred ca ar fi jucat si leapsa. Sfanta inocenta!

Departe de ei toate zbaterile si rautatile celor mariÂ… dar oare cat vor mai fi departe? Cu ce moral intra ei in viata daca li se reproseaza ca ocupa loc in autobuz, ca rad sau ca au o zi a lor?

Vazut din 336, 1 iunie parea nu Ziua Copilului, nu ziua batranilor, ci ziua rautatilor absurde. O zi care, posibil, peste cativa ani, va alimenta ceea ce numim „conflictul dintre generatii”. Sa nu se mai mire nimeni, atunci, ca tanara generatie e lipsita de respect. Pentru ca, de obicei, respecti pe cine te respectaÂ…

Iulia Neacsu